Oamenii au fost dintodeauna fascinați de fețe și de expresiile lor schimbătoare. Nu este deci de mirare că fizionomia, străvechea artă a citirii caracterului cuiva după înfățisarea exterioară, a apărut și s-a dezvoltat atât de mult. În China, arta citirii feței este cunoscută sub denumirea de mien xiang, și era folosită pentru determinarea trecutului, prezentului și viitorului unei persoane.
Deși această artă a apărut pentru prima dată în China, este extrem de populară în întregul Orient Îndepărtat. Regele Solomon a remarcat că inima unui om este deschisă în fața ochilor unui înțelept. Și grecii antici au fost fascinați de fizionomie și au făcut legătura dintre diversele tipuri de fețe și diferite animale și caracteristicile lor. Aristotel era extrem de interesat de acest subiect, și de aceea s-a străduit să-i crească popularitatea în Occident. William Shakespeare cunoștea bine acest subiect, pentru că a făcut multe referiri interesante la față. De exemplu, în Macbeth, personajul Duncan spune: Nu e artă mai mare decât să poți să descoperi cum lucrează mintea după cum s-arată fața. Goethe a contribuit cu un capitol la cartea despre fizionomie scrisă de prietenul său Johann Kaspar Lavater, cel care este în mare parte responsabil pentru renașterea interesului pentru acest subiect în Occidentul secolului nouăsprezece. Charles Darwin era fascinat de ceea ce numea descoperirea minții după felul în care se arată corpul. În perioada filmelor mute, expresiile faciale și gesturile trebuiau exagerate pentru ca publicul să înțeleagă ce anume se petrecea. Astfel interesul pentru acest subiect a crescut și mai mult. În China contemporană, se știe că atât Chiang Kai-shek cât și Mao Tse-tung s-au folosit de cititorii de fețe.
Chiar și noi, fie că suntem sau nu conștienți, citim în permanență expresiile faciale de câte ori privim spre cineva. Până și copiii foarte mici învață cu ușurință cum să interpreteze expresiile de pe fețele părinților, astfel încât noi toți continuăm să luăm decizii și pe baza a ceea ce putem citi pe chipurile celor din jur, pentru tot restul vieții. În mod obișnuit judecăm oamenii după expresiile faciale fără ca măcar să ne dăm seama c-o facem. Putem spune uneori că o persoană are „ochi alunecoși” sau o „față deschisă”. Atunci când declarăm așa ceva, înseamnă că intuitiv, am citit fața acelei persoane.
S-a subliniat faptul că fețele noastre nu sunt altceva decât rezultatul eredității și, de aceea, este imposibilă determinarea caracterului doar printr-un simplu studiu al unui chip. Chiar și așa, ne naștem cu un număr de potențiale, inclusiv personalitatea și talentele, tot așa cum venim pe lume cu anumite trăsături faciale și fizice. În vreme ce trecem prin viață, aceste caracteristici înnăscute devin tot mai vizibile pe fețele noastre. Pe chip se pot citi cu ușurință emoțiile, dar la fel de ușor se poate citi și caracterul de către oricine are puțină experiență în domeniul fizionomiei.
În China, de mii de ani maeștrii în citirea fețelor s-au bazat pe înfățișarea exterioară a clienților lor, citindu-le structura, forma și trăsăturile faciale, pentru a le da informații despre sănătate, relațiile de familie, călătorii, afaceri etc. Într-adevăr, o față are mai multe de dezvăluit decât pare la prima vedere. Fața dumneavoastră nu este numai o parte a înfățișării exterioare, ci și un indicator semnificatov a ceea ce sunteți, ați fost și veți fi. Desigur, este firesc să priviți frumusețea ca pe ceva trecător, dar ar fi o mare greșeală să considerați structurile faciale individuale și trăsăturile fețelor drept niște lucruri superficiale. Pe fața dumneavoastră este înscrisă o întreagă lume secretă, plină de informații prețioase. Desigur, informațiile sunt scrise într-un limbaj special și este nevoie de o educație aparte pentru a-l putea decodifica. Până acum, doar foarte puțini oameni se puteau lăuda cu stăpânirea acestui limbaj, deși aceasta există de mai bine de două mii de ani în China. Asta din cauză că arta citirii fețelor a fost considerată secretă și păzită cu strășnicie de toți aceia care o stăpâneau.
Citirea feței este una dintre cele mai vechi profesiuni din China. Încă din zorii civilizației, chinezii au căutat constant sfaturi și îndrumări de la cititorii feței și de la alte genuri de prezicători care să-i ajute în luarea deciziilor importante în viață. Acest lucru se întâmpla cel mai adesea printre cei aflați la putere, în general împărații. Se credea că fiecare dintre noi s-a născut cu un destin controlat de agenți supranaturali și scris în diverse limbaje, toate misterioase, care au nevoie de un expert în decodificarea lor, ca să putem să ne folosim practic de el. Citirea feței, astrologia, numerologia și chiromanția sunt cele patru limbaje principale în care este înscris destinul unei persoane.
Motivul pentru care oamenii au fost mereu obsedați de a-și cunoaște soarta nu este deloc greu de înțeles. Oameni fiind, este normal să fim curioși să știm ce anume ne așteaptă în viitor – și cu cât știm mai repede, cu atât mai bine. Această informație poate fi un ajutor neprețuit atunci când ne planificăm viețile din punct de vedere strategic, astfel încât să știm ce anume avem de făcut și când anume.
Marele avantaj al tehnicii de citire a chipului constă în faptul că nu necesită cooperarea sau consimțământul subiectului care urmează a fi citit. Atâta vreme cât fața este la vedere, un maestru al citrii fețelor va putea vedea prin această fereastră, ca apoi să spună totul despre această persoană și despre familia lui sau a ei. În acest fel, citirea feței constituie un instrument foarte puternic și foarte convenabil pentru dezvăluirea secretelor destinului și ale personalității, fie că este vorba chiar de noi sau de oameni pe care nici nu-i cunoaștem. Cum lumea a devenit tot mai integrată, iar contactul cu ceilalți tot mai frecvent și mai important, citirea chipului poate deveni un ajutor de neprețuit în luarea deciziilor și în cadrul relațiilor interpersonale cu privire la angajare, promovare, legarea unor prietenii, găsirea unei soții sau a unui soț, sau în selectarea partenerilor de afaceri.
Metoda chinezească de citire a chipului ia în considerare toate aspectele unui chip – de la unele trăsături personale până la culoarea tenului, de la vârstă la locul nașterii, de la dimensiuni la spirit. Tocmai această evaluare combinată a tuturor factorilor menționați, vizibili sau invizibili, transformă citirea feței într-o artă în cel mai profund sens al cuvântului, ce necesită ani întregi de pregătire pentru a putea fi bine asimilată.