Un bătrân însoțit de fiul său lucrau odată la o fermă micuță, neavând decât un singur cal pentru a trage plugul. Într-o bună zi, calul a fugit.
– Ce groaznic, s-au lamentat vecinii. Ce ghinion!
– Cine știe? Poate e ghinion, poate e noroc, a replicat țăranul.
O săptămână mai târziu, calul s-a întors din munți, aducând cu sine cinci iepe.
– Ce noroc uimitor! au spus vecinii.
– Noroc? Ghinion? Cine știe? a replicat țăranul.
A doua zi, încercând să îmblânzească iepele sălbatice, fiul țăranului a căzut și și-a rupt piciorul.
– Ce groaznic. Ce ghinion!
– Să fie ghinion? Sau noroc?
După încă o zi, în regiune au venit reprezentanții armatei pentru a lua cu arcanul toți bărbații tineri la război. Fiul țăranului nostru avea piciorul rupt, așa că nu a fost luat în armată.
– Să fie noroc? Sau ghinion?