Arta de a citi oamenii după trăsăturile feţei sau talentul de a cunoaşte interiorul omului după exteriorul său poartă numele de fizionomie. Această ştiinţă a avut mai mulţi duşmani decât partizani, dar ea nu pare totuşi ridicolă decât atunci când e dusă prea departe. Toate fetele, înfăţişarea tuturor fiinţelor diferă între ele, nu numai în funcţie de clasă, de gen, dar chiar în individualitatea lor.
Lavater spune că a văzut un criminal condamnat să fie tras pe roata pentru că-l ucisese pe binefăcătorul său şi acest monstru avea faţă deschisă şi delicată ca a unui înger pictat de Guido Reni. Totuşi, un fizionomist abil va distinge trăsăturile, abia imperceptibile, care anunţă viciul şi degradarea.
În general, frumuseţea morală este în armonie cu cea fizică.
Unele persoane, cu toate că nu plac la prima vedere, câştigă pe măsură ce se fac cunoscute. Probabil că între acestea şi dumneavoastră există oarecare nepotrivire, pentru că la prima întâlnire ceea ce ar trebui să vă apropie nu v-a frapat.
Capul este partea cea mai nobilă a corpului omenesc, lăcaşul minţii şi al sufletului, centrul facultăţilor noastre intelectuale. Un cap bine proporţionat cu restul corpului, care la prima vedere ne apare astfel şi care nu e nici prea mare nici prea mic, anunţă un spirit mult mai valoros decât am îndrăzni să aşteptăm de la un cap disproporţionat.
Părul oferă multiple indicii despre temperamentul, energia, modul de a simţi şi prin urmare despre facultăţile spirituale ale omului. El nu poate ascunde nimic şi corespunde constituţiei noastre fizice aşa cum plantele şi fructele corespund ogorului care le-a rodit. Lavater spune că supleţea părului poate fi pusă în legătură cu supleţea caracterului.
Fruntea, spune Herder, este lăcaşul seninătăţii, al bucuriei, al grijilor, al neliniştilor, al prostiei, al neştiinţei şi răutăţii. Dintre toate părţile chipului, ea e cea mai importantă trăsătură. Văzută din profil, fruntea poate fi împărţită în trei categorii: aplecată spre spate, dreapta, boltită (bombata).
CUVÂNTUL rostit acoperă un procent de numai 7% din întregul proces al comunicării! 38% reprezintă LIMBAJUL PARAVERBAL – adică intonaţia sau variaţiunile vocii, şi cel mai mare procent – de 55% este reprezentat de LIMBAJUL NONVERBAL – gesturi, mimică, poziția trupului, etc.
citește tot articolul aici: Tehnici de Citire a Chipului – UTILITATE
Buffon afirma că ochii sunt aceia în care se reflectă cele mai ascunse frământări ale omului şi că acestea pot fi uşor recunoscute. Mai mult ca oricare alt organ, ochiul aparţine sufletului. Se pare că ei asista şi participa la toate nuanţele manifestărilor lui. Ei exprima pasiunile cele mai puternice şi emoţiile cele mai năvalnice, precum şi stările cele mai plăcute şi sentimentele cele mai delicate. Toate acestea sunt exprimate prin ochi cu toată tăria, în toată puritatea lor, aşa cum s-au născut ele. Sentimentele se transmit prin priviri rapide şi care comunica celuilalt pasiunea, fapta, imaginea sufletului celui de la care pleacă expresia acelei priviri. Omul primeşte şi reflectă în acelaşi timp lumina gândirii şi căldura sentimentului. Ochii sunt fata spiritului şi limbajul inteligenţei.
Anticii aveau dreptate să numească nasul “podoaba fetei”. Un nas frumos nu se asociază niciodată unui obraz diform. Poţi să fii urât şi să ai ochi frumoşi, dar un nas bine trasat cere neapărat o fericită îmbinare a altor trăsături. De asemenea, se văd mii de ochi frumoşi şi un singur nas perfect: acolo unde el se afla, presupune totdeauna un caracter de excepţie, de mare distincţie. “Nu-i e dat oricui să aibă un nas”, spun latinii.
Iată, după fizionomişti, ceea ce se impune pentru că un nas să fie perfect: lungimea lui trebuie să fie egală cu fruntea. La rădăcina lui trebuie să existe o uşoară scobitura. Văzut din fata nasul trebuie să aibă o conformaţie largă, cele două părţi mergând paralel, iar aceasta lărgime să fie mai sensibilă spre mijloc. Vârful nasului nu trebuie să fie nici dur, nici cărnos. Din faţă, cele două aripi ale nasului trebuie să fie desenate fin şi nările să se arcuiască plăcut. În profil, partea de jos a nasului nu trebuie să aibă decât o treime din lungimea lui. În partea de sus, trebuie să fie aproape de arcul orbitei ochiului, iar lăţimea de lângă ochi să fie cel puţin jumătate din arătător. Un nas care întruneşte toate aceste calităţi, exprimă tot ce se poate exprima.
CHIPUL celor 7 PACATE cu Suada
