Confuzia

Cum ai ajuns aici ? Tocmai a intrat o asistentă drăguţă care ţi-a adus micul dejun şi ţi-a spus că te afli în spital. Îţi aminteşti că aveai planificată o intervenţie – ceva în legătură cu inima ta – dar nu îţi aduci aminte să te fi internat în spital. Îţi spune că e miercuri, asta înseamnă că te afli aici de mai multe zile. Se pare că le-ai dat ceva de furcă , scoţându-ţi acele, udând patul, plimbându-te prin camerele altor pacienţi şi țipând în toiul nopţii. Descrierea asta nu te reprezintă, însă eşti mult prea dezorientat pentru a-ţi mai păsa. Înainte de a pleca, asistenta ţi-a dat nişte medicamente şi , dintr-o dată, simţi că te ia din nou somnul. Vei clarifica toate acestea când va veni familia ta.

Confuzia de un fel sau altul este o caracteristică a multor tulburări psihice. Percepţiile greşite, credinţele false şi ameţeală sunt obişnuite în psihoză şi manie, sindroamne în care individul pierde legătura cu realitatea. Atunci când eşti psihotic sau maniacal, vei fi hiperactiv şi dezorganizat, în aparenţă fără niciun motiv. Vorbirea îţi e incoerentă sau fără sens. Dar, în aceste cazuri, rămâi atent la tot ce te înconjoară, în ciuda faptului că eşti detaşat de realitate. Una dintre stările cele mai grave, şi în faţa căreia suntem cu toţii vulnerabili, este delirul medical caracterizat de confuzie şi capacitatea redusă de a fi atenţi la ce ne înconjoară.

Delirul este unul dintre acele cuvinte care au un înţeles diferit de limbajul obişnuit şi care se referă la o stare de nebunie sau excitaţie incontrolabilă. Pentru medici, delirul reprezintă o afecţiune temporară, fără legătură cu o altă tulburare psihică, provenită dintr-o boală medicală sau intoxicaţie. De exemplu, aproape unul din trei oameni spitalizaţi pentru o boală medicală sau operaţie va avea un episod de confuzie severă. Confuzia se desfăşoară rapid, în câteva ore şi trece în câteva zile, dacă a fost tratată cauza care a provocat-o. Această cauză este de obicei localizată în afară creierului, cum ar fi într-o infecţie a vezicii sau un dezechilibru al sarurilor minerale din sânge. Este important ca delirul să fie recunoscut atunci când apare, pentru că poate fi un semn al unei probleme medicale grave.

Delirul constă în principal din incapacitatea de a te concentra şi a fi atent. Eşti incapabil să fii atent la ce se întâmplă în jurul tău. Doctoriţa îşi spune numele, însă aceasta nu se înregistrează în memoria ta. Cineva îţi spune unde te afli, dar continui să te uiţi în jur dezorientat. Nu înţelegi unde te afli, nu ştii ce dată e şi nici măcar ce oră din zi. Cei dragi te asigura că se ocupă cineva de tine în spital, dar nu înţelegi ce-ţi spun şi începi să ţipi panicat. Confuzia ta poate fi înţeleasă greşit că demență, dar nu ai pierderi de memorie,ci eşti incapabil de a fi atent la ceva suficient de mult timp încât să şi reţii. Atunci când îţi revii din delir, cel mai probabil memoria ta se va întoarce la normal.

Pentru a determina dacă eşti delirant, medicii te vor supune unor teste simple de atenţie. Îţi vor cere să silabiseşti un cuvânt de la un cap la altul şi invers, să faci calcule matematice simple sau pur şi simplu să repeţi mai multe cuvinte – lucru ce va fi prea dificil de făcut dacă eşti foarte confuz. De asemenea, vei avea dificultăţi de a vorbi clar. Vocea îţi va fi nesigură sau şoptită şi vei inventa cuvinte. Îţi vei aminti lucruri care nu s-au întâmplat de fapt. De exemplu, crezi că ai luat deja micul dejun, când de fapt n-ai făcut-o.

Delirul este de obicei o stare fluctuantă. Acum eşti atent şi lucid, după care devii confuz şi moleşit. Te trezeşti de mai lulte ori pe timpul nopţii şi adormi pe timpul zilei. Eşti agitat, temător şi uneori hiperactiv. Dar poţi părea şi letargic şi deprimat şi să n-ai nimic de spus. Poţi avea halucinaţii şi vedea lucruri care nu sunt acolo. De exemplu, eşti văzut vorbind singur chiar dacă tu crezi că porţi o conversaţie cu cineva aflat în cameră cu tine. Din cauza confuziei tale, vei interpreta greşit ce fac ceilalţi în jurul tău. Când cineva încearcă să te hrănească sau să te schimbe, vei gândi că vrea să te otrăvească sau să te lege.

Delirul este o stare foarte periculoasă. Creierul nu ajunge să fie atât de confuz decât dacă ceva nu e în regulă cu el. Delirul apare în mod obişnuit în ultimele ore de dinaintea morţii. Dar poate fi şi un semn al unei boli reversibile, fiind periculos dacă nu este descoperit şi tratat la timp. Cei în vârstă sunt mult mai vulnerabili la delir, mai ales atunci când suferă de o formă de demanță.Delirul este prezent şi în cazul celor care sunt bolnavi de cancer sau de SIDA şi al pacienţilor care sunt la reanimare, în urma unor intervenţii chirurgicale complicate.

Delirul nu este tocmai o tulburare psihică. Apare rareori în cursul unui tratament psihic. Este mult mai întâlnit în cadrul spitalicesc şi în căminele de bătrâni, aşa încât medicii generalişti şi chirurgii trebuie să ştie să-l recunoască şi să-l trateze. Din nefericire,unii doctori nu observă confuzia pacienţilor, nu realizează când apare, sau o confundă cu alte tulburări psihice cum ar fi depresia, mania sau psihoza. Ca regulă, generală, apariţia confuziei, a halucinaţiilor sau a agitaţiei la o persoană vârstnică se datorează mai degrabă delirului decât unei boli cum ar fi schizofrenia, care apare mult mai devreme în viaţă.

Din fericire, cauzele medicale potenţiale ale delirului sunt bine cunoscute. Odata ce a fost recunoscut delirul, doctorii vor prescrie o serie de analize medicale pentru a afla cauza specifică. Probabil vor cere analizele sângelui, a urinei, electrocardiograma (EKG) şi o radiografie toracică. Este posibil să facă şi un test de imagistica a creierului, testarea existenţei drogurilor în organism şi puncţie lombară (adesea cunoscută ca robinet vertebral, pentru  a descoperi dacă există o inflamare sau o infecţie a creierului), o electroencefalogramă (EEG) şi analize pentru sifilis sau HIV. Ei verifică şi regimul medicamentos pentru a vedea dacă vreunul dintre medicamentele tale contribuie la confuzie.

Medicamentele sunt printre cele mai cunoscute şi reversibile cauze ale confuziei. Pastilele pentru durere, relaxantele pentru muşchi, medicaţia psihiatrică, anticonvulsivele, steroizii şi multe alte medicamente pot cauza confuzia. Doctorul îţi va simplifica tratamentul medicametos şi va încerca să elimine medicamentul care ar putea avea un astfel de efect advers. Intoxicaţia cu droguri sau alcool este o altă cauză a confuziei, prcum şi sevrajul brusc de alcool. Confuzia, tremurăturile, crizele şi fluctuaţia pulsului şi a presiunii sângelui care apar în sevrajul alcoolic sunt cunoscute sub denumirea de delirium tremens (sau DT) care, dacă nu este tratat, poate duce la moarte.

Printre alte cauze medicale ale delirului se numără infecţiile, deficienţele de vitamine, dezechilibrele chimice ale sângelui (mai cu seamă al sodiului), probleme de tiroidă, diabet (cauzate de nivelul mărit sau scăzut al zahăruli în sânge) şi problemele cardiace. Convulsiile, tumorile cerebrale şi comoţiile cerebrale, pot cauza confuzie, ca rezultat direct al perturbării sau rănirii creierului.Apariţia bruscă a confuziei, mai cu seamă atunci când este acompaniată de dificultăţi de mişcare sau vorbire, poate fi o dovadă  a unei noi leziuni craniene. Pe când lucram într-un spital general, înainte să devin psihiatru, cea mai întâlnită cauza a confuziei era infecţia tractului urinar al pacienţilor în vârstă. Pacienţii sunt extrem de dezorientaţi când ajung la spital, dar după o zi sau două de tratament cu antibiotice, îşi revin la normal.

Dacă persoana iubită este confuză, mai ales când se află internată în spital sau sanatoriu, există câţiva paşi pe care-i puteţi face pentru a o ajuta să se orienteze şi să se calmeze până ce se vindecă. Pentru că persoana iubită tinde să fie distrasă şi temătoare, prezenţa voastră acolo poate fi încurajatoare. Este posibil să nu îşi aducă aminte uneori cine eşti, dar va recunoaşte că eşti o persoană pe care se poate baza,  pentru a avea grijă de ea. Poţi să o calmezi dacă i se face frică de asistentele medicale sau de medicii din jurul ei. Atunci când va trebui să pleci de lângă ea pentru o vreme, ar fi mai bine să laşi pe cineva în loc, să stea cu ea până te vei reîntoarce. La reanimare, unde lipseşte lumina naturală şi nimeni nu pare să doarmă, poţi să-i spui când e noapte sau zi. Plasează un ceas sau un calendar lângă pat pentru a o ajuta să se orienteze. Aşează câteva fotografii de familie sau alte obiecte care să o reconforteze, sau o jucărie de pluş. E bine să dai drumul la televizor  sau radio pentru a o ajuta să-şi concentreze atenţia asupra unui anumit lucru. Înapoiază-i ochelarii sau aparatul auditiv, în caz că au fost rătăcite. Revistele şi ziarele solicită prea multă atenţie.

Autor: James Whitney Hicks

Contactează-mă

Relații evenimente și cursuri
Telefon:  0730 353 355
E-mail: suport@suada.ro

Relații comenzi și livrare
Telefon:  0730 373 377
E-mail: vanzari@suada.ro

Trimite-mi un mesaj

Politica cookie      Politica de confidențialitate       Termeni și condiții

Copyright © 2021 Suada Agachi

Creat de GDCloud.io