Temerile

Unul dintre lucrurile pe care le regreţi din vremea când trăiai la ţară : clădirile aveau unul sau două etaje. De când te-ai mutat la oraş, ai fost nevoit să urci şi să cobori câte opt etaje la servici şi două acasă. Cei mai mulţi cred că vrei să faci mişcare încontinuu; doar câţiva oameni ştiu că ţie ţi-e teamă de ascensoare.

Nu că ascensoarele ar fi nesigure, îţi tot spui tu. Dar odată, când erai în ascensor, acesta s-a oprit între etaje. Ai rămas blocat împreună cu alte patru persoane şi ai intrat în panică. Acum e suficient să te gândeşti la acel eveniment şi inima începe să o ia razna. De fapt, începi să transpiri doar când treci pe lângă ascensoare, prin holul clădirilor. Uşile scot un “bing” nevinovat atunci când se deschid şi parcă ţi-ar face cu ochiul.

Frica e o reacţie umană firească. Frică ne ajută să evităm pericolele. Frica ne mobilizează corpul pentru a face faţă pericolelor. Oamenii de ştiinţă numesc această reacţie “luptă sau fugi”, reacţie provocată de eliberarea în creier si sânge a anumitor substanţe chimice (cum ar fi epinefrină). Pulsul ni se accelerează, pielea ne furnică, iar ochii se concentrează asupra pericolului. Unii dintre noi sunt precauţi, iar alţii sunt făcuţi să-şi asume riscuri. Dar frica este ceva universal. Şi mulţi dintre noi se tem că nu se vor descurca în cazul unui pericol real.

Fobiile sunt cele mai obişnuite probleme de sănătate psihică din Statele Unite. Fobia este o frică iraţională faţă de un obiect sau situaţie anume. Aproximativ unul din 10 americani suferă de cel puţin o fobie gravă şi tulburătoare. Mulţi oameni se tem de animale sau insecte obişnuite cum ar fi şerpii, păienjenii, albinele, şobolanii, păsările, pisicile şi câinii. Mulţi adulţi se tem de avioane, ascensoare sau maşini. Copii se tem mai ales de furtună, apă sau monştrii închipuiţi care apar în întuneric. Iar altora le este teamă de sânge sau situaţii care implică sânge (inclusiv ace, injecţii, răniri sau intervenţii chirurgicale). Mulţi dintre noi cunosc denumirea medicală a fricii de înălţime (acrofobia) şi cea de spaţii închise (claustrofobia). Psihiatrii denumesc denumesc aceste temeri fobii specifice.

Dacă eşti nevoit să înfrunţi motivul fricii tale, devii extrem de anxios. Îţi creşte pulsul, respiraţia devine sacadată şi superficială, ţi se usucă gura, îţi transpira palmele, ţi se ridică părul, ţi se face pielea de găină şi simţi fluturaşi în stomac. Până ce nu trece situaţia care ţi-a creat panică, nu reuşeşti să te gândeşti la nimic altceva. Devii frustrat şi poţi avea atac de panică. Dacă eşti împreună cu altcineva, te vei ruşina de faptul că ţi s-a făcut frică. Vei roşi şi vei încerca să te ascunzi, balbaind-te. Dacă te temi de sânge, ace de seringă sau răni, reacţia va fi diferită. Pulsul îţi scade,ameţeşti şi chiar poţi leşina dacă stai în picioare. Asta li se întâmplă de obicei studenţilor când asista la prima lor operaţie sau când voluntarii donează sânge. Acest grup de fobii legate de sânge par a se transmite în familie şi este posibil să aibă un mecanism genetic.

Spaima este o caracteristică obişnuită multor altor tulburări psihice. Te poţi teme cumplit să nu te faci de râs în public, aşa încât faci eforturi disperatede a nu fi examinat sau judecat de ceilalţi. Psihatrii le denumesc fobii sociale, fiind caracterizate de evitarea multor situaţii profesionale sau sociale. În hipocondrie, vei interpreta greşit sau vei exagera acuzele fizice sau durerea şi vei începe să te temi că suferi de o boală gravă nediagnosticată. Poţi suferi de tulburare de panică şi vei avea atacuri de frică extremă, care să apară din nimic. Atacurile de panică îţi pot provoca teama generală de a ieşi în public; psihologii denumesc aceasta agorafobie.

Dacă îţi este teamă şi eviţi situaţiile care-ţi amintesc de o traumă (cum ar fi un accident de maşină sau un viol), poţi avea sindrom posttraumatic, şi nu o simplă fobie. Dacă suferi de tulburare obsesiv-compulsiva, te poţi teme că o să ţi se întâmple ceva rău dacă nu faci ce te îndeamnă compulsiile tale. Dacă suferi de schizofrenie, poţi fi paranoid şi să crezi că cineva sau ceva vrea să îţi facă rău. Temerile din schizofrenie sunt diferite de cele din fobii, în care tu chiar crezi că te afli în pericol. Dacă suferi de fobii eşti nefericit cu adevărat dar îţi dai seama de faptul că temerile tale sunt iraţionale.

De unde provin fobiile ? Se  crede că cineva  capăta o frică de câini, spre exemplu, pentru că a fost muşcat cândva de un câine. Cu toate că muşcăturile de şarpe sunt rare, teama de şerpi este foarte răspândită. Psihiatrii cred că fobiile sunt învăţate, deşi unii dintre noi pot fi mai vulnerabili decât alţii din punct de vedere genetic. Învăţăm să ne temem de obiecte şi situaţii fie pentru că am am avut noi înşine unele experienţe nefericite, fie pentru că am fost învăţaţi de altcineva să le evităm. Spre exemplu, ai avut un atac de panică neaşteptat într-un vestiar, după care ajungi să te temi să te mai dezbraci în faţa cuiva. Sau părinţii tăi s-au speriat de apă şi te fac să crezi că înotul e periculos. Prin urmare, când te apropii de apă, devii agitat, întărind ce ai învăţat de la părinţii tăi. Învăţăm că suntem în siguranţă dacă evităm obiectele de care ne temem, aşa încât continuăm să stăm departe de ele.

Tratamentul fobiilor presupune dezobişnuirea de frică, prin intermediul psihoterapiei. Cea mai de succes metodă este numită terapia de expunere. Dacă eşti suficient de motivat, probabil pentu că fobia ta interferează cu serviciul sau pofta de viaţă, atunci vei avea încredere în terapeutul tău şi te vei expune în mod treptat la ceea ce îţi provoacă teamă. La început vei învăţa câteva modalităţi de relaxare. Aceasta include exerciţii de relaxare a muşchilor, tehnici re respiraţie şi vizualizarea unor situaţii liniştitoare. Apoi vei învăţa cum să-ţi reaminteşti că frica ta este iraţională. Mai mult ca sigur, nu ţi se va întâmpla nimic rău dacă te sui într-un ascensor, într-un avion sau mângâi un câine. Unii terapeuţi folosesc hipnoza pentru a-ţi întări încrederea în tine.

În terapia prin expunere terapeutul începe prin a te ajuta să te gândeşti sau să vizualizezi obiectul  sau situaţia care te  înspăimântă. Unii terapeuţi folosesc programe de calculator  pentru a simula situaţii înfricoşătoare. În mod treptat, devii din ce în ce mai îndrăzneţ şi reuşeşti să te uiţi la imagini sau să te apropii de sursele fobiei tale. De exemplu, te poţi uita la o fotografie cu un şarpe sau te poţi duce  la aeroport. În cele din urmă, te simţi suficient de încrezător pentru a-ţi înfrunta teama direct. Odată  ce ai reuşit  să  foloseşti cu succes tehnicile de relaxare  într-o anumită situaţie, vei putea deveni şi mai încrezător data viitoare când îţi vei înfrunta fobia. În cele din urmă, teama ta va dispărea în totalitate. Tehnica este puţin diferită în cazul fobiei de sânge, pentru că trebuie să-ţi încordezi muşchii în loc să îi relaxezi. Altfel, teniunea arterială va scădea şi vei leşina.

 

Autor: James Whitney Hicks

 

Contactează-mă

Relații evenimente și cursuri
Telefon:  0730 353 355
E-mail: suport@suada.ro

Relații comenzi și livrare
Telefon:  0730 373 377
E-mail: vanzari@suada.ro

Trimite-mi un mesaj

Politica cookie      Politica de confidențialitate       Termeni și condiții

Copyright © 2021 Suada Agachi

Creat de GDCloud.io