De cinci mii de ani omenirea a atribuit calități mistice liniilor din palmă. Înregistrări ale chiromanției pot fi urmărite până în vremea textelor vedice ale primelor culturi indiene (1500i.Ch.). când era practicată de către brahmani. În China, chiromanția era cunoscută încă din anul 3000 Î.Ch. O mare parte din această artă străveche s-a conservat și este practicată în China și Japonia de astăzi cu respectarea strictă a tradițiilor din trecut.
Chiromația făcea parte din religia oficială a statului în Roma antică și era utilizată frecvent în procedurile parlamentare. Se spune că Aristotel, părintele științelor naturii și al filosofiei, i-a prezentat lui Alexandru cel Mare un tratat de chiromanție, scris cu liter de aur. Din Grecia antică, și-au aus contribuția medicii Galenus, întemeietorul fiziologiei experimentale, și Hipocrat, părintele medicinei.
În anul 400 î.Ch. a reapărut în Anglia un tratat de chiromanție dedicat lui Belin, cel de-al douăzeci și treilea rege al britanicilor. Abia în Evul Mediu savanți precum Johann von Hagen și Paracelsus au reînviat și sistematizat chiromanția. Pe atunci se credea că astrele Marte, Venus, Jupiter, Saturn, Apolo, Mercur și Luna guvernează tiparele diverselor linii ale palmei și că o persoană își putea citi scopul dat de Dumnezeu în viață din configurarea liniilor reliefate în palmă.
În Evul Mediu ghicitul în palmă s-a dezvoltat în toate orașele europene mari, fiind unanim recunoscut ca o respectată filosofie la toate universitățile. Un medic german, Rothman, a înlăturat multe dintre credințele nefondate și superstițiile legate de chiromanție și a introdus un sistem uniform de interpretare a liniilor palmei, care a fost preluat și adaptat în programele de învățământ.
În secolul al noăsprezecelea, D’Arpentigny, un savant francez, a modernizat chiromanția, dedicându-și întreaga viață studiului științific, pentru a alcătui o schemă cu sute și mii de linii ale palmei, alături de caracteristicile care corespund acestora. O altă personalitate marcantă pentru modernizarea chiromanției a fost Desbarrolles care a inventat, în 1879, o tehnică de copiere a palmei, care i-a permis să studieze și să descopere permanenta schimbare, apariție și dispariție a liniilor pe aceeași palmă.
Secolul al douăzecilea a adus cu el dependența omenirii de tehnologiile recent descoperite și disponibilitatea acesteia de a renunța la tradițiile sacre ale trecutului. „Noul” era considerat a fi mai bun decât „vechiul” și, pe baza acestei noi filosofii, chiromanția a fost redusă la nivelul unui joc de salon.
Oamenii de știință pot lua în derâdere chiromanția, dar nici unul dintre ei nu a realizat până acum un studiu care să dovedească lispa ei de valabilitate. În mod surprinzător însă, mulți oameni de știință îi iau apărearea. Doctor Charlotte Wolff, medic și psiholog, născută în Polonia și educată în Anglia, este solul modern al chiromanției științifice (1940). De-a lungul celor douăzeci de ani de cercetări intense, ea a reușit performanța remarcabilă de a clasifica peste 90.000 de mâini, în funcție de tipurile de caracter uman, profilele psihologice și anomaliile fizice și mentale. Ea a cucerit domeniul pe atunci neexplorat al psihologiei, dând dovadă de inovație și geniu, și a ajutat chiromanția să câștige credibilitate în comunitatea științifică.
Astăzi, există o întreagă ștință, dermatoglifia, construită în jurul factorilor genetici care influențează cutele de pe degete, precum și conturul liniilor palmei, o dată cu semnificațiile lor clinice. În ultimele două decenii au contribuit la dezvoltarea acestei științe Dr. Theodore J. Berry amintește o întreagă varietate de boli grave care pot fi detectate studiind mâinile pacientului. Printre acestea se numără pojarul, prolapsul de valvă mitrală, mongolismul, sindromul lui Turner și distrofia.
Anatomiștii explică apariția liniilor din palmă ca fiind cauzată de deschiderea și închiderea mâinii. Totuși, ei nu pot explica faptul că nou-născuții au, adesea, mai multe linii pe palme decât adulții.
În timp ce chiromanția reapare în Occident, recâșticându-și reputația, în multe alte părți ale lumii, unde nu s-a încetat niciodată practicarea cu seriozitate a chiromanției, se continuă această preocupare, ca și cu mii de ani în urmă. În orașele chinezești există obiceiuri legate de chiromanție. Consultarea unui chiromant înainte de a lua o decizie foarte importantă constituie, de peste 2000 de ani, o practică în China. În Japonia, cele mai mari reviste și ziare cuprind rubrici zilnice de chiromanție. În Extremul Orient, mulți copii sunt duși la chiromant înainte de a fi botezați. În America de Sud interesul pentru această știință este atât de mare, încât la chioșcurile de ziare se găsesc reviste, bine vândute, care sunt în întregime dedicate chiromanției. În aceste țări, chiromanția este considerată capabilă să ofere oamenilor răspunsuri pe care religia, medicina, lumea afacerilor și savanții nu le pot da.
