Pentru chinezii de odinioară, legătura dintre om și natură este organică și indisolubilă. Dacă omul nu se poartă cum se cuvine, cerul este supărat, iar pământul nu prosperă. În plus, în gândirea chineză, omul nu ocupă rolul predominant pe care îl are filosofia occidentală, în care este considerat obiectul principal al creațiunii. Pentru chinezi, omul nu este decât o parte, deși vitală, a naturii complexe în care trăiește. În Occident, oamenii au căutat să cucerească natura, pentru a dobândi satisfacție spirituală și o stare fizică bună. Așa cum forțele naturii îi pot aduce omului prosperitate sau dezastre, tot așa poate și omul să strice echilibrul delicat al naturii printr-un comportament necorespunzător. Un exemplu al accentului pus de chinezi pe legătura dintre om și natură se găsește în sistemul lor de îngrijire naturală a sănătății, care, atunci când este vorba despre diagnosticarea și tratarea unei boli, cercetează amănunțit condițiile climaterice care influențează nemijlocit oamenii. Astfel, nu numai îmbrăcămintea este adaptată anotimpurilor, ci și alimentația și exercițiile fizice diferă în funcție de vreme și anotimp. Când este frig, alimentația chinezilor conține mai mult ghimbir, usturoi, ardei și alte alimente cu natură yang, care contracarează umiditatea și răceala. În schimb, vara alimentația chinezilor conține alimente cu natură yin răcoritoare, cum sunt pepenele verde, perele și buretele vegetal cilindric. Din același motiv, în zonele cu climat uscat de la mare altitudine, cum este Tibetul, se recomandă alimente cu natură yin, care umezesc, iar în zonele cu poli frecvente și cu un grad mare de umiditate se recomandă alimente cu natură yang, ce usucă.
Din punct de vedere al trupului omenesc și al structurii lui, yin se referă la țesuturile organelor, iar yang la funcționarea lor. Atunci când yin este deficitar, organul nu are suficientă materie primă pentru a funcționa. În schimb, atunci când yang este insuficient, organul nu funcționează așa cum ar trebui. De exemplu, o deficiență yin la nivelul hormonilor tiroidieni duce, în cele din urmă, la o deficiență yang a tiroidei, întrucât funcționarea ei este perturbată de lipsa hormonilor. La fel, funcționarea incorectă a tiroidei, simptom al deficienței yang, are ca rezultat o deficiență yin, dat fiind că scade secreția de hormoni. Astfel, cele două elemente opuse universale sunt legate într-un ciclu perpetuu al interacțiunii și interdependenței. Aceasta se petrece fără răgaz, din pântecele mamei până în mormânt. Când se naște un prunc zdravăn, sănătos, el este plin de energie yang primordială, ca soarele la răsărit. Chinezii de odinioară considerau această stare ca un trup cu totul yang conținând sursa energiei yang primordiale sau a energiei vitale, care dă viață făpturilor omenești. Cele trei curente de gândire principale din China folosesc termeni puțin diferiți pentru a descrie acest stadiu al existenței: el este descris ca Pruncul în confucianism, Sfintele moaște în budism și Pilula de Aur în daoism. Termenii sunt diferiți, însă toți implică un mare respect față de această stare pură a existenței fizice.
Aceasta este o premisă fundamentală atât a sistemului chinez de îngrijire naturală a sănătății, cât și a filosofiei chineze – conceptul qi sau energia vitală, care întreține viața și animă tot ceea ce există. Qi este un concept biofilosofic care se referă la forța motorie primară a vieții. În filosofia chineză tradițională, qi-ul e perceput ca o forță universală care este răspândită în toate lucrurile. În cazul oamenilor, qi se împarte în două mari categorii – qi-ul înnăscut și cel dobândit. Așa cum implică termenii, cel înnăscut este qi-ul primit de la părinți înainte de a veni pe lume, iar cel dobândit este qi-ul pe care îl câștigăm după naștere. Întucât în sistemul chinez de îngrijire naturală a sănătății se acordă multă atenție conceptului de qi, este ușor de înțeles de ce chinezii sunt primii care au atins subiectul geneticii. Așa cum am mai spus, sistemul chinez de îngrijire naturală a sănătății conține un set amănunțit de reguli legate de alimentație, odihnă, activitate sexuală, igienă fizică și activitățile emoționale pe care trebuie să le respecte o gravidă pentru a asigura sănătatea fătului. Pe de altă parte, qi-ul dobîndit este cel pe care îl obținem după naștere, prin respirație și consumul de alimente. Qi-ul înnăscut este baza vieții și principala ei forță motorie, iar cel dobândit este sursa materială pentru hrănirea și funcționarea corpului.
Qi-ul înnăscut este de două tipuri: qi-ul esențial și qi-ul primordial. Qi-ul esențial este esența vieții cu care este înzestrat pruncul de către părinți în momentul venirii pe lume. El este baza materială a creșterii și dezvoltării lui. Qi-ul primordial este cel pe care fetusul îl primește cât se află în pântecele mamei. Această energie primordială se naște în momentul în care tatăl și mama se află pe culmea contactului sexual, când începe existența făpturii din pântece. Ambele tipuri de qi înnăscut constituie forța motorie primară a vieții care determină, în esență, forma fizică și imunitatea pruncului, precum și funcționarea sistemelor lui digestiv, secretor, respirator și circulator. Și qi-ul dobândit se împarte în două tipuri – qi-ul ceresc și cel pământesc. În sistemul de îngrijire naturală a sănătății, qi-ul ceresc se referă la aerul pe care îl respirăm, iar cel pământesc la elementele nutritive pe care le primim printr-o alimentație corectă. Deși diferitele tipuri de qi au origini diferite, toate sunt esențiale pentru viață și sănătate. În plus, ele sunt complementare și interdependente. Astfel, un prunc înzestrat cu un qi puternic are mai multă poftă de mâncare, precum și o digestie și o circulație mai bune decât un prunc care vine pe lume cu un qi slab. Însă aceasta nu este decât un început promițător. Îngrijirea sănătății este un proces continuu. Cel care nu are un stil de viață sănătos ajunge curând să aibă probleme și să fie copleșit de boli, chiar dacă a fost înzestrat cu un qi puternic. Invers, cel care are un stil de viață sănătos vede cum sănătatea i se îmbunătățește și nu are probleme chiar dacă a venit pe lume cu un qi slab. Qi-ul înnăscut este baza qi-ului dobândit, iar qi-ul dobândit e continuarea qi-ului înnăscut.
Datorită completării aduse de qi-ul dobândit, qi-ul înnăscut continuă să crească și să acumuleze în corp până la pubertate. După aceea, el începe să se risipească, odată cu atingerea maturității sexuale. Vârsta la care începe pubertatea și, mai ales, rata și intensitatea acestei risipiri determină, în mare măsură, durata vieții. E important de știut că, atunci când nivelul acestei energii primordiale este mult redus, întregul corp își pierde vitalitatea, iar sistemul slăbește,deschizând porțile organismului către diferite boli și chiar către moarte. De asemenea, atunci când apare un blocaj pe căile pe care circulă qi-ul în corp, numite meridiane, se instalează boala. Motivul este faptul că întreaga viață depinde, în ultimă instanță, de qi, iar fiecare celulă din corp își trage vitalitatea din el. Prin urmare, blocarea sau discordanța qi-ului este considerată rădăcina multor boli. Și aceste blocaje și discordanțe sunt descrise din punctul de vedere al principiilor yin și yang, care se manifestă în disfuncțiile organelor și tuburările mentale. Prin urmare, printre principalele sarcini pe care trebuie să ni le asumăm pentru a preveni îmbolnăvirea și a ne prelungi viața se numără întărirea și menținerea qi-ului, precum și curgerea lină în corp. Pe măsură ce înaintăm în vârstă și știm mai multe, qi-ul yang sau energia vitală crește, până ce ajunge la maximum, la vârsta pubertății sau a maturității. Pe parcurul vieții căștigăm qi de tip yin, și în același timp, pierdem lent, dar continuu qi-ul yang. Viața își urmează cursul și yin crește, în vreme ce yang ne părăsește treptat.
Autor: Henry B. Lin
ALCHIMIA celor 5 ELEMENTE in CITIREA CHIPULUI
