Introducere in problematica DIVORTULUI

Schimbari in modele familiale si parentale

La sfarsitul  anilor 1980 erau probabil putine familii a caror viata nu este afectata direct sau indirect de separare sau divort.  Ceea ce pana de curand a fost o chestiune  intima a devenit acum o problema de preocupare publica. De multi ani consecintele divortului au adus familiile in atentia asistentilor sociali, care sunt deplin constienti de dificultatile prin care trec multe gospodarii cu un singur parinte .Totusi , abia in ultimii ani atentia a fost concentrata asupra procesului divortului si a deficitului existent in asistenta sociala a familiilor care trec prin perioade de tulburare majora. In ultimii zece ani noi serviciu de conciliere si mediere au incercat sa umple ace 424b13e st gol, adaptand teoriile si competentele muncii sociale.

Preocuparea pentru a promova „cel mai bine” interesele copilului este un principiu bine stabilit atat in lege, cat si in practica de asistenta sociala. Asistentii sociali sunt familiarizati cu situatiile in care copiii devin o minge de fotbal aruncata intre parintii care se razboiesc intre ei, sau sunt divizati  si impartiti  impreuna cu televizorul si masina de spalat.

Asistentii sociali au un rol cheie in prevenirea unor asemenea situatii.

Cresterea  dramatica a divortialitatii care a avut loc in ultimii douazeci de ani are multe consecinte directe si indirecte asupra asistentilor sociali. Indiferent de institutia in care lucreaza, ei sunt nevoitii sa intre in contact cu multi parintii si copii care au experimentat divortul la un moment dat. Rata divortialitati in Anglia a crescut de noua ori intre 1960 si 2000, iar numarul cuplurilor care au divortat in anul 1970 este de trei ori mai mare decat numarul care au divortat in deceniul precedent.

Multe cupluri traiesc impreuna fara  casatorie, dar cresterea  inregistrata in coabitare nu a afectat sensibil rata divortialitatii, de vreme ce coabitarea este adesea preludiul casatoriei mai  degraba decat un stil de viata alternativ. Casatoria ca institutie ramane foarte populara, iar experienta divortului nu impiedica neaparat oamenii sa se casatoreasca din nou.

Recasatoririle sunt totusi mai putin stabile decat primele casatorii care au loc la aceea varsta.

Statisticile cu privire la divortialitate  ating maxime la intervale regulate, adesea insotite de preziceri pesimiste si catastrofice cu privire la dezintegrarea familiilor si disparitia casatoriei  ca un contract de viata. Ratele ridicate ale mortalitatii pana la jumatatea acestui secol se terminau in separari  informale nu  poate fi comparat cu cifrele de astazi pentru ca nu era inregistrat.

Factorii care contribuie la divort  sunt numerosi si complecsi . Cuplurile care se casatoresc astazi  se asteapta  prin casatorie  tovarasie si fericire personale, in vreme ce cuplurile din generatiile  precedente erau in general multumite daca  partenerul se comporta satisfacator, ca stapan al casei sau intretinator  de familie. Sperantele ridicate cu privire la fericirea maritala se pot transforma mult mai repede in  reprosuri si deziluzii, daca realitatea nu se  potriveste cu asteptarile .In cele mai dezvoltate  tari au avut  loc cresteri  similare ale divortialitatii  in ultimi douazeci de ani.

Cele doua tari cu cele mai ridicate rate ale divortului din  lume – Statele Unite si Uniunea  Sovietica – ar putea cu greu sa difere mai mult in sistemele  politice, economice si sociale. In California,  ratele  inalte ale divortialitatii  sunt  adesea  atribuite presiunilor unei modalitati  ridicate intr-o societate relativ  prospera si  in dezvoltarea  miscarii  feministe,in vreme ce in Uniunea Sovietica divortul este asociat cu lipsa de locuinte, alcoolismul barbatilor si  frustrarile  provocate de  petrecerea unor lungi perioade de timp la cozi.

Factorul de stres variaza, dar atunci cand, asa cum se intampla  adesea, unul dintre ei poate avea grave efecte  asupra copiilor  lor, altor membrii ai  familiei si  profesionistilor care sunt implicati in dificultatile lor. Conflictele  destramarii  familiilor nu sunt numai individuale si personale: adesea ele reflecta  si sunt intensificate de profunde divizari  in societate. Problemelor publice  si private ingreuneaza  si mai mult pentru cuplurile aflate in divort  posibilitatea de a face fata sentimentelor antagonice reciproce, ramanand  in acelasi timp parinti comuni ai copiilor lor.

Modele familiale se schimba  rapid ca urmare a divortului pe scara larga. Insa atitudinile fata de rolul de parinte, atat in cadrul casniciei  cat si dupa divort, pot  totusi sa tina pasul  cu schimbarile  din  structura familiei, de vreme ce  ideile noastre despre rolurile parentale sunt conditionate in  masura de credinte si sisteme de valori  considerate indiscutabile.

Sociologii  si alti  specialisti  se refera adesea la schimbarea  rolului femeii in societatea de astazi  dar  unii comentatori au aratat  aspecte ale vietii  femeilor s – au schimbat foarte  putin  in realitate. De – a  lungul acestui secol s – a  presupus  in general in  Marea-Britanie  ca   femeile trebuie sa fie primele intre cei care se ocupa de copii si ca femeile si copiii trebuie sa fie economic dependenti  de barbati.  Aceste presupozitii sunt adanc  inradacinate in  traditiile  unei societatii  patriarhale si inf1uenta  lor  poate fi urmarita in concepte si  practica  multor discipline profesionale.  De exemplu ele sunt inerente in teoria psihanalitica  cu puternica  ei concentrare asupra  relatiei  mama – copii. La randul ei, teoria psihanalitica a influentat  teoriile dezvoltarii copilului  si practicile asistentei  sociale  si ale consilierii.

O relatie intima  dintre tata si copii ar putea fi considerata  ca mai putin importanta pentru copil  si de care acesta se poate dispensa, cu conditia  ca relatia  mama  copil sa ramana intacta.  Aceasta  inegala valorizare a maternitatii  si paternitatii  are profunde imp1icatii pentru  restructurarea  familiilor  dupa  divort.  Ea poate explica in parte de ce o treime dintre copiii implicati in divorturi  pierd contactul cu unul dintre parintii  de obicei  tatal – curand dupa ce parintii  se despart. Se presupune adesea ca  tatii  sunt mai putin  devotati  decat mamele in ingrijirea copiilor si  ca  este nevoie ca ei sa  dovedeasca  ca au competentele  unu parinte, in vreme ce competenta  materna  este presupusa ca existenta  daca  nu se dovedeste lipsa  ei.

Atunci  cand  parintii  se separa,  ruptura dintre ei  poate fi adesea adancita  de credinta  ca  de obicei  parintele „bun”, cel care ingrijeste  este cel care ramane cu copiii, in vreme ce „cel rau”, sau nepotrivit este cel care paraseste  casa.

Trebuie  facuta  distinctia  intre gospodariile  cu  un  parinte  si  familiile cu ambii parinti,  pentru ca  exista  argumente ca  modul in care etichetam  familiile  afecteaza atitudinile si  comportamentul  parintilor. Tatii divortati  care sunt fortati  sa se simta  inutili pot fi  inclinati sa  renunte  in vreme ce parintii  singuri  pot sa  se simta obligati  sa dovedeasca ca ei sunt super – parinti. Parintii vitregi, de asemenea, sufera din cauza mesajului dublu pe care il dam. Un parinte vitreg este un parinte  de la care adesea ne asteptam sa inlocuiasca un parinte natural absent si sa ofere sprijinul financiar pentru copii si familie si totusi in alt fel, un parinte vitreg este un nou – parinte, fara drepturi legale.

Criza separarii

Destramarea casniciei, divortul si teoria crizei

Cercetarile  si munca de clinica  ne – au  facut mult mai constienti  de  efectele stresului cumulativ asupra indivizilor si familiilor. S- a tras un semnal de alarma  in special asupra  stresului care insoteste  tranzitiile in ciclul de viata, cum ar fi  nasterea sau plecarea de acasa a copiilor si efectul pe care acesta poate sa –l aiba  asupra casniciilor fragile. Terkalson  face distinctia intre evenimentele „normative” ale vietii de familie si cele  „para normative” ‚ cum ar fi boala, infirmitatea si somajul. Rata de divort  pentru someri este deosebit de ridicata si desi  incidenta divorturilor  descreste in randul cuplurilor casatorite de multa vreme, ea continua sa, fie ridicata  chiar si la barbatii someri de 50 ani. O relatie cauzala directa intre somaj si divort  nu a fost inca dovedita, dar saracia si pierderea de statut asociate inevitabil cu somaju1 arunca un stres teribil asupra someri1or si familiilor lor. Cercetarile arata ca  barbatii  someri au probabilitate de sinucidere de doua ori mai mare, si cu 80 % mai mare probabilitatea de a suferi un accident fatal, comparativ cu barbatii de aceeasi  varsta care au o slujba.

Ca si somajul, divortul tinde sa fie invers corelat cu clasa sociala, fiind de patru ori mai ridicat la muncitorii manuali necalificati, decat la barbatii din grupul socio – economic.

Ocupatiile  care implica  absente frecvente sau prelungite de acasa, cum ar fi cele legate de armata sau unele ocupatii din domeniul serviciilor personale, implica si ele riscuri ridicate de divort.

Divortul  ofera o scapare din stresul intolerabil in care se afla partenerii, da multi nu sunt pregatiti  pentru stresul care urmeaza si care este inclus in  procesul de divort. Daca se iau decizii pripite, fara sa se ia in considerare sau chiar fara sa se ia alternativele aflate la dispozitie atunci pot avea loc crize grave, iar readaptarea poate fi lenta si dureroasa.

In general criza implica:

– un eveniment sau o situatie stresanta la care nu poate fi gasita o solutie imediata;

– o amenintare majora la adresa identitatii si a rutinei, reinviind probleme nerezolvate din trecutul apropiat sau indepartat;

– reactii ce formeaza un model tipic al dezorganizarii si starii tensionale, incepand cu o faza acuta care dureaza de obicei de la sase la opt saptamani.

Criza poate sa conduca la schimbare pozitiva si dezvoltare. Aceasta  abordare pozitiva a crizei implica ca rezultatul depinde mai mult de modul in care este ea stapanita, decat de evenimentele care se precipita.  Brannen  si  Collard au aratat in studiul lor cu privire la casniciile cu probleme ‚ ca marea majoritate a cuplurilor au trecut cel putin printr-un eveniment  critic, o problema sau o insatisfactie majora, cel putin inainte ca problemele casniciei sa ajunga la o rezolvare. Autorii  au formulat ipoteza ca  atunci cand au loc evenimente sau probleme critice in cazul cuplurilor ale caror relatii sunt deja tensionate, ele au de regula un impact mult mai mare asupra partenerilor care depind exclusiv unul de celalalt. Tipic pentru aceste cupluri este un sprijin redus din partea rudelor si prietenilor, iar adesea  evita sa caute un sprijin profesional pana cand criza nu ajunge la nivele la care nu mai poate fi controlata.

In crizele maritale grave, unul dintre parteneri sau amandoi, se poate adresa unei agentii de asistenta sociala  pentru a cere ajutor, in ciuda retinerilor de a dezvalui problemele personale unor straini care ar putea sa nu fie demni de incredere sau sa nu aiba nici o simpatie pentru cei in cauza. Raspunsul agentiei  necesita o evaluare facuta  cu multa grija a stadiului existent, astfel poate fi ratata cu usurinta  posibilitatea unei interventii strategice. Evaluarea initiala trebuie sa tina seama de lucrurile evidente, cum ar fi identitatea clientului, urgenta situatiei si daca este nevoie de asistenta  juridica. Conflictele destramarii familiei pot implica riscuri inalte de violenta fizica, crima sau sinucidere, asa cum ne reamintesc zilnic povestile  triste publicate in presa. Asistentii sociali pot sa fie nevoiti sa trimita oamenii pentru un ajutor medical de urgenta si trebuie sa aiba suficiente cunostinte juridice pentru a putea acorda un sfat preliminar adecvat. De exemplu, un parinte care se hotaraste   sa–si  paraseasca  copiii temporar, lasandu-i  in seama celuilalt parinte, pentru a-si cauta o alta 1ocuinta  trebuie sa  fie atentionat cu privire la riscul de a pierde custodia copiilor.

DESPARTIRILE – un nou INCEPUT

sursa

Lasă un comentariu

Contactează-mă

Relații evenimente și cursuri
Telefon:  0730 353 355
E-mail: suport@suada.ro

Relații comenzi și livrare
Telefon:  0730 373 377
E-mail: vanzari@suada.ro

Trimite-mi un mesaj

Politica cookie      Politica de confidențialitate       Termeni și condiții

Copyright © 2021 Suada Agachi

Creat de GDCloud.io