Limbajul trupului reprezintă cea mai fluentă, lirică, relevantă și expresivă formă de comunicare. Este o temă intrigantă, incitantă, fascinantă și amuzantă, în ultimă instanță putând deveni chiar frustrantă.
Fiind una dintre competențele de comunicare, limbajul trupului reprezintă peste 90% din impactul perceput pe care îl are orice întâlnire față în față, astfel că a-i subestima importanța este în dezavantajul dumneavoastră. Creându-vă și definindu-vă propriul limbaj al trupului, apoi propria imagine, veți evita neplăcerea de a fi perceput de ceilalți greșit, mai mult pe baza unor presupuneri, decât a unor calități și abilități. În orice caz, limbajul trupului este un concept prost înțeles și o mulțime de speculații fără sens sunt vehiculate pe marginea acestui subiect.
În timp ce vorbiți, propriul dumneavoastră limbaj al trupului eliberează mii de indicii subtile și subconștiente despre dumneavoastră. Aceste semnale pot fi responsabile pentru succes sau eșec în orice etapă a carierei, a vieții sociale sau a vieții sexuale. Probabil că nu sunteți conștient de cele mai multe dintre semnalele pe care le emiteți. Mesajele transmise de limbajul trupului dumneavoastră sunt receptate de către ceilalți drept repere mult mai sigure și expresii mult mai sincere ale gândurilor și sentimentelor decât cuvintele pe care le rostiți. Atunci când cuvintele sunt în dezacord cu gesturile și mimica, acestea din urmă vor fi privite ca fiind adevărate.
Învățând cât mai mult despre propriile dumneavoastră semnale și apoi lucrând pentru a le îmbunătăți, veți ajunge să vă creați o imagine mai bună. Studiind semnalele limbajului nonverbal al celorlalți și îmbunătățindu-vă percepția vizuală, vă va fi mai ușor să le înțelegeți emoțiile și gândurile din spatele cuvintelor.
Căutați indicii, nu căutați semnificații prestabilite. Asta înseamnă să observați fiecare mișcare și fiecare gest, evaluându-le apoi în contextul ansamblului de mișcări ale corpului respectivei persoane, și nu izolat, forțându-le să intre într-un șablon universal. Prin exersarea cititului celorlalte persoane, veți reuși să le înțelegeți mai bine, valorificând la maxim – la nivelul receptării – întâlnirile față în față. Vestea bună este că toți suntem experți în citirea limbajului trupului. Faceți acest lucru în permanență încă decând aveați cincisprezece minute. Acordând mai mult timp studierii ori redescoperirii acestei abilități de bază a oamenilor, veți face un pas înspre ceea ce a tins dintodeauna a fi un aspect esențial al evoluției noastre sociale. Cuvintele probabil că au făcut comunicarea mai ușoară dar, în același timp, au făcut mai dificilă înțelegerea autentică dintre oameni, în special în ceea ce privește sentimentele.
Limbajul nostru corporal nu este doar produsul chimiei creierului și al trecutului de primate. Semnalele pe care le primim de la cei din jur, începând din ziua în care ne naștem, ne modelează continuu limbajul trupului.
De când se nasc, copiii au în jurul lor, acasă, oglinzi emoționale.
Unii cercetători postulează că, dacă un copil vede zâmbetele fericite ale părinților săi, el absoarbe aceste expresii pozitive și le poate simți în corpul său. Neuronii săi oglindă îi determină mușchii să reflecte, la început prin contact vizual și mai târziu prin zâmbet. Copilul simte bucuria părinților în corpul său și caută în mod automat să repete experiența. La numai cateva zile (poate chiar ore) după ce s-au născut, bebelușii încep să imite gesturile și modul de comportament al celor care îi îngrijesc. Fără să-și fi văzut încă propriile fețe, acești nou-născuți au o abilitate înnăscută de a imita expresii. De fapt, copiii sunt mai interesați de adulții care le imită activitățile decât cei care se prefac că nu reușesc-se vor uita mai mult timp la adulții care îi imită decât la ceilalți. Bebelușii evaluează constant activitățiile celorlalți pentru a-și valida credința că ceilalți sunt ca mine și încep să facă acest lucru cu mult timp înainte de a începe să vorbească. Abilitatea de a-i vedea pe ceilalți ca mine este un lucru care îi ajută să-și întărească legătura cu părinții și să-și perfecționeze abilitatea de a citi și răspunde limbajului corporal al altor oameni. Acesta e unul dintre motivele pentru care e foarte important să le zâmbiți copiilor și să folosiți un limbaj al trupului plăcut în raporturile cu ei.
Fetele și băieții pleacă din același loc, din punct de vedere al abilității în comunicarea nonverbală. Dar, odată ce fetele trec de prima copilărie, se pricep mai bine decât baieții la recunoașterea fețelor.
Pe măsură ce copiii cresc, neuronii lor oglindă acumulează constant experiențe . Gesturile pe care un părinte le afișează copilului vor fi cele pe care copilul le va folosi când va crește mare. Copilul care va deveni adult va căuta persoane care să-i semene în mimică și gestică. Arătați-le copiilor dragoste, încredere și afecțiune și s-ar putea ca ei să-și găsească prieteni și parteneri care să le demonstreze aceleași calități. Când creștem și plecăm de acasă, nu încetăm niciodată să-l folosim pe ca mine, ca metodă de evaluare a altora. Această abordare continuă și când ne alegem prietenii din școală, angajații, partenerii de dans și amicii. Indiferent dacă le place aceeași muzică sau venerează același zeu, ființele umane preferă să stea alături de cei care le sunt asemănători. La sacră largă, acest raport dintre părinți și copii, referitor la neuronii-oglindă, se extinde și mai mult, făcând grupuri de oameni care gândesc la fel să se adune și, în consecință, să se imite.
LIMBAJUL NON-VERBAL cu SUADA Agachi
