PARUL – extensia sistemului nervos – partea a II-a

Strămoşii noştri credeau cu tărie în puterea magică a părului, socotindu-l o punte de legătură cu Universul. Tocmai de aceea, femeile purtau părul lung, împletit în cosiţe, iar copiii nu erau tunşi până la vârsta de şapte ani. Pes­te veacuri, medicina modernă a confirmat adevărul acestor „su­perstiţii”: podoaba capilară umană reprezintă o adevărată bază de date, o arhivă cu informaţii esenţiale. Prin analiza firului de păr se poate determina nu doar starea de sănătate a persoanei că­reia îi aparţine, dar se pot stabili şi personalitatea, obiceiurile, chiar statutul său social. Conform unor teorii, părul are memorie, putând influenţa nu doar caracterul omului, ci şi soarta lui.

„Să nu tăiaţi părul blond şi nici pe cel castaniu sau chiar cărunt, căci înţelepciunea pe care Domnul v-a hărăzit-o o veţi pierde şi sănătatea vi se va şubrezi!” – astfel se povăţuieşte într-una din cele mai vechi scrieri rămase de la slavii răsăriteni, în „Pravila Ru­să”, ce datează din secolul al XI-lea. În vremuri de­mult apuse, oamenii nu se abăteau de la slova tra­di­ţiei, iar cutumele erau respectate aproape cu sfin­ţenie. În secolul al XXI-lea, când totul se învârte în jurul ştiinţei şi al tehnologiei, puţini sunt cei care mai ţin seamă de asemenea îndrumări izvorâte din înţelep­ciu­nea populară. Elena Hlebnikova însă nu este o fe­meie obişnuită. Născută într-o familie cu vechi ră­dăcini ruseşti, ea îşi lasă viaţa călăuzită de pravilele şi datinile ancestrale, considerate astăzi simple su­persti­ţii primitive.

„De când ne ştim în neamul nostru, atât bărbaţii, cât mai ales femeile, au purtat mereu părul lung. Soţii şi fiii noştri nu se vor tunde niciodată scurt, chiar da­că astăzi unii oameni ne consideră ciudaţi. Când am dat naştere primului meu băiat, în 1989, şi am văzut că este complet chel, m-am gândit că firul tra­diţiei noastre se va rupe. Lip­sit de păr, cu ochii mici, negri, uşor oblici, bă­­ieţelul meu îmi a­min­tea de înfăţişarea unui călugăr Shaolin. Timpul mi-a dovedit că impresia mea fusese eronată. La câteva luni, părul lui a început să crească brusc şi, în scurt timp, el părea mai mult o fetiţă. Până şi me­dicul pediatru a fost ulu­it de părul negru, des, lu­cios, care creştea pe creştetul copilului, într-o claie sârmoasă. Deşi aş fi respectat fără tăgadă tradiţia familiei dea nu-i tăia părul, nicio­da­tă nu mi-aş fi închipuit cât a­de­văr zace în spa­tele u­nei simple credinţe. Căci cine şi-ar fi ima­ginat atunci că băiatul meu va deveni unul din­tre cei mai puternici oa­meni de pe planetă? Şi nici chiar eu nu m-aş fi gândit că forţa sa fizică aproape titanică stă toc­mai în părul ce-i creştea cu re­peziciune?!”

Înzestrat cu o forţă fizică aproape supra­na­tu­rală, Bruce Hlebnikov a bătut încă din copilărie re­cord după record, in­trând în Guinness Book pentru cel mai puternic copil din lume. Destinul său a fost poate influ­en­ţat şi de numele pe care îl poar­­tă. Mama lui, o admira­toare a legendarului maestru în arte marţiale, Bruce Lee, hotărâse încă din tinereţe că primul său fiu va purta numele celebrului luptător. Urmând, se pare, calea tainică a karmei numelui, băieţelul a început din fragedă copilărie să-şi uluiască familia. La vârsta de patru ani, sub privi­rile înspăimântate ale părinţilor, a zdrobit cu mânuţa sa un clit cu plăci din faianţă, fără să capete nici mă­car o zgârietură. Atunci a fost prima dată când Bruce le-a spus părinţilor că vrea să facă karate, şi deja în anul următor a primit cen­tura galbenă de Wushu, de­venind cel mai tânăr campion al Rusiei. La cinci ani, a călcat cu picioarele goale pe cuie şi sticlă, iar la doar opt anişori, băieţelul a urcat desculţ, în fugă, scările turnului Ostankino, care are o înălţime de 540 de metri, într-un timp record: 20 de minute. Pe când avea zece ani, „băiatul-fe­no­men” şi-a legat de păr două maşini şi le-a tras după el. Câţiva ani mai târziu, a uluit întreaga planetă, tâ­rând în urma lui un vapor de 105 tone, folosindu-şi pă­rul pe post de odgon. Astăzi, Bruce Hlebnikov este cel mai puternic bărbat din Rusia şi printre primii din lume.

Supranumit Samson al Rusiei, Bruce susţine că se­cretul forţei sale neobişnuite stă în părul său, care are o lungime de 140 de centimetri. De altfel, el a in­trat în Cartea Recor­durilor şi pentru podoaba capila­ră, grosimea firului său de păr fiind de cinci ori mai mare decât cea a unui om obişnuit. „E un dar de la Dumnezeu! Fiecare dintre noi este înzestrat de Sus cu capacităţi de-a dreptul miraculoase, doar că o­mul, desprinzându-se de legătura cu divinitatea, îşi pierde aceste forţe. Crezul meu care vine din moşi-strămoşi este că această legătură tainică se rea­lizează prin părul cu care am fost înzestraţi”.

Aşa cum se povesteşte în Vechiul Testament (Ju­de­cători, cap. 13-16), uri­a­şul Samson a fost din naş­tere hărăzit cu puteri supranaturale, pentru a ocroti poporul israelit de urgiile filistenilor, o popu­laţie păgână, ce a atacat Egiptul antic. „Nu se va atinge briciul de capul lui, pentru că pruncul acesta va fi chiar din pântecele mamei sale nazir al lui Dumnezeu şi va începe să izbăvească pe Israel din mâna filistenilor”. Dar iată că puternicul voinic s-a îndrăgostit de preafru­moa­sa Dalila, o femeie năs­cută din poporul vrăj­ma­şilor săi şi, încredin­ţându-i taina puterii sale, a fost tuns mişeleşte, în to­iul nopţii, în timp ce uri­a­şul era cufundat într-un somn adânc, pierzându-şi astfel întreaga putere miraculoasă. Conform teoriilor cercetătorilor în fenomene pa­ra­normale, în spatele acestei poveşti biblice stă ascuns un secret. Se pare ca strămoşii noştri deţineau cu­noş­tinţe ample despre legătura tainică dintre părul omului şi alcătuirea întregului Univers. Potrivit afirmaţiilor acestora, între lungimea părului şi capacităţile extra­sen­zoriale pe care unii oameni le deţin există o core­laţie directă. „Oare de ce strămoşii noştri acordau părului o im­portanţă atât de mare? Părul lung nu era o simplă modă a vremii, ci se considera că are o funcţie esen­ţială, aceea de receptor şi emiţător între forţele su­perioare ale Universului şi fiinţa umană. În fiecare secundă, părul transmite şi receptează infor­maţii vitale, acest proces desfăşurându-se automat, fără a putea fi controlat de conştiinţa umană”, afirmă Olga Kohas, cercetătoare în domeniul parapsihologic şi, totodată, medic dermatolog la Spitalul de Boli Infec­ţioase din Moscova.

În timpuri străvechi, în Rusia exista tradiţia con­form căreia părul copiilor nu trebuia tăiat până la vârsta de şapte ani. Conştiinţa lor nu era încă formată, părul slujind ca instrument de acumulare de infor­maţii şi cunoştinţe primite de la forţe superioare. Astfel, se cre­dea că un copil poate căpăta darul telepatiei sau al proorocirii, şi, dacă părul îi era tăiat, legătura sa cu for­ţele supranaturale era întreruptă. Mai mult decât atât, se socotea că, prin tunderea podoabei capilare, per­­so­nalitatea copilului se poate modifica. De ase­menea, exista şi credinţa potrivit căreia nici femeile însărcinate nu trebuiau să-şi taie părul căci, astfel, pu­teau întrerupe soarta viitorului copil. Feme­ile căsă­to­ri­te purtau părul împletit în cosiţe, pentru a nu capta sau răspândi gânduri ascunse şi dorinţe păcă­toa­se. Toc­mai de aceea, şi astăzi, femeile măritate nu au voie să intre în biserică cu capul descoperit, căci pă­rul lor este un adevărat depozit de informaţii şi ener­gii negative care, eliberate, pot necinsti Casa Dom­nului.

În toate religiile lumii există practici şi ritualuri legate de păr. Budiştii se rad în cap, lepădându-se astfel de viaţa anterioară; în religia sikh, practicată în India, părul lung simbolizează credinţa şi acceptarea voinţei lui Dumnezeu, în vreme ce, în hinduism, cre­din­cioşii îşi rad părul, lăsându-şi doar o şuviţă de care vor fi ridicaţi la cer de zeul Krishna. Pe te­ritoriul Africii, masaii din est au darul de a aduce ploaia, doar dacă poartă părul lung şi barbă, iar preoţii din triburile Africii de vest consideră că părul este lă­caşul Fiinţei Supreme. Pe tărâmul pieilor roşii, scalpul reprezenta o modalitate de a poseda sufletul morţilor. În credinţa amerindienilor, se spunea că sufletul mi­grează către pielea capului, căci se ştie faptul că părul continuă să crească o perioadă chiar şi după moarte.

La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, în presa lo­cală a statului american Virginia, a apărut un mate­rial care a stârnit entuziasmul comunităţii cercetă­to­rilor din domeniul parapsihologiei. O oarecare Sally, o tânără al cărei nume fusese schimbat din motive de protejarea securităţii personale, relata o po­veste des­pre cum, în anii ’70, armata americană as­cun­sese opi­niei publice o descoperire senzaţională. Con­form măr­turiei sale, în timpul războiului din Vietnam, spe­cialiştii de la departamentul de parapsihologie din cadrul US Army realizaseră în secret un studiu amplu asupra abilităţilor extrasenzoriale ale indienilor Hopi, descoperind o legătură mistică între păr şi capacităţile lor paranormale.

Întreaga poveste Sally o aflase de la soţul ei, care lucra ca psiholog în cadrul unui spital unde erau tra­taţi veteranii de război ce luptaseră în Vietnam, care su­fe­reau de sindromul de stres post-traumatic.

„Îmi amin­tesc seara în ca­re so­ţul meu a ve­nit aca­să cu un teanc gros de dosare la subraţ. Chipul său părea vădit în­­grijorat. De­­şi era un băr­bat foar­te vo­­lu­bil, în a­cea sea­ră era foar­te tă­cut. Abia a do­ua zi îmi destăi­nui că do­sarele pe care le adusese acasă con­­ţin sute de pa­gini cu măr­tu­rii ale foştilor lup­tă­tori, despre stu­dii­le co­mandate de guver­nul ame­rican. Conform decla­raţiilor veteranilor, în timpul războiului din Vietnam, trupe speciale din cadrul departamentului de război primiseră mi­siunea de a scotoci toate rezervaţiile amerindienilor, în căutarea acelor indivizi care deţin abilităţi extra­sen­zoriale. Indienii Hopi, dintre toţi amerindienii, erau recunoscuţi ca fiind cei mai buni vânători, cu capacităţi în depistarea inamicului, pe căi numai de ei ştiute. Indivizii selecţionaţi erau ade­văraţi experţi în tehnici de urmărire şi de supra­vie­ţuire. Ei au fost rapid înrolaţi în armata americană şi expediaţi, cu direcţia Saigon, în Vietnamul de sud. Însă imediat după înregimentare, indienii, dintr-un mo­tiv aparent straniu, au început să-şi piardă abi­lităţile. Oricare le-ar fi fost puterile în rezervaţiile de unde fuseseră scoşi, acestea păreau să fi dispărut complet, noii recruţi eşuând misiune după misiune. În scurt timp, au fost introduşi într-un program de tes­tare, pentru a se stabili cauza acestor eşecuri. S-a descoperit că, odată cu înrolarea şi tunderea păru­lui lor, conform regulamentului militar, indienii au pierdut accesul la lumea extrasenzorială. Părul lor lung, folosit ca aparat de emisie-recepţie, nu le mai putea transmite informaţii despre inamic, nu mai putea citi semnele subtile pe care Universul le transmitea. Cel de-al şa­selea simţ cu care fuseseră înzestraţi din naştere dis­păruse com­plet.

 

CLICK pe imagine pentru înscriere la Seminarul de TAINELE FEMINITĂȚII din orașul tău

Pentru a proba uimitoarea concluzie, la baza secretă de cercetare au fost aduşi noi recruţi, cărora însă le-a fost permis să-şi păstreze părul lung. Atât soldaţii tunşi milităreşte, cât şi cei care purtau plete, au fost supuşi la zeci de teste identice. Probă după pro­bă, indianul cu părul lung obţinea rezultate re­mar­­cabile, pe când cel tuns scurt nu reuşea să trea­­că testele nici cu un scor minim. Astfel, s-a hotărât ca toţi cercetaşii indieni înrolaţi în armata americană să fie scutiţi de tunsoarea militărească. Mai mult decât atât, noii recruţi erau selectaţi şi în funcţie de lungimea părului.

După ce a citit arhiva de mărturii ale veteranilor, soţul meu şi-a schimbat complet modul de viaţă: şi-a lăsat părul lung şi barbă. În plus, a reuşit să-i con­vingă şi pe alţi angajaţi ai spitalului de importanţa vitală a părului, de forţa sa energetică uriaşă, de rolul lui magic”.

Carte “TEHNICI DE CITIRE A CHIPULUI” poate fi comandată de aici sau click pe imaginea de mai jos

Citește și PARUL – extensia sistemului nervos – partea I

OCHII – OGLINDA SUFLETULUI

Lasă un comentariu

Contactează-mă

Relații evenimente și cursuri
Telefon:  0730 353 355
E-mail: suport@suada.ro

Relații comenzi și livrare
Telefon:  0730 373 377
E-mail: vanzari@suada.ro

Trimite-mi un mesaj

Politica cookie      Politica de confidențialitate       Termeni și condiții

Copyright © 2021 Suada Agachi

Creat de GDCloud.io