Aceasta este o premisă fundamentală atât a sistemului chinez de îngrijire naturală a sănătății, cât și a filosofiei chineze – conceptul de qi sau energia vitală, care întreține viața și animă tot ceea ce există. Qi este un concept biofilosofic care se referă la forța motorie primară a vieții. În filosofia chineză tradițională, qi-ul e perceput ca o forță universală care este răspândită în toate lucrurile.
În cazul oamenilor, qi se împarte în două mari categorii – qi-ul înnăscut și cel dobândit. Așa cum implică termenii, cel înnăscut este qi-ul primit de la părinți înainte de a veni pe lume, iar cel dobândit este qi-ul pe care îl câștigăm după naștere. Întrucât în sistemul chinez de îngrijire naturală a sănătății se acordă multă atenție conceptului de qi, este ușor de înțeles de ce chinezii sunt primii care au atins subiectul geneticii.
Aşa cum am mai spus, sistemul chinez de îngrijire naturală a sănătăţii conţine un set amănunţit de reguli legate de alimentaţie, odihnă, activitatea sexuală, igiena fizică şi activităţile emoţionale pe care trebuie să le respecte o gravidă pentru a asigura sănătatea fătului. Pe de altă parte, qi-ul dobândit este cel pe care îl obţinem după naştere, prin respiraţie şi consumul de alimente. Qi-ul înnăscut este baza vieţii şi principala ei forţă motorie, iar cel dobândit este sursa materială pentru hrănirea şi funcţionarea corpului.
Qi-ul înnăscut este de două tipuri : qi-ul esenţial şi qi-ul primordial. Qi-ul esenţial este esenţa vieţii cu care este înzestrat pruncul de către părinţii săi în momentul venirii pe lume. El este baza materială a creşterii şi dezvoltării lui. Qi-ul primordial este cel pe care fetusul îl primeşte cât se afla în pântecele mamei. Această energie primordială se naşte în momentul în care tatăl şi mama se afla pe culmea contactului sexual, când începe existenta făpturii din pântece. Ambele tipuri de qi înnăscut constituie forţa motorie primară a vieţii care determină, în esenţă, forma fizică şi imunitatea pruncului, precum şi funcţionarea sistemelor lui digestiv, secretor, respirator şi circulator.
Şi qi-ul dobândit se împarte în două tipuri – qi-ul ceresc şi qi-ul pământesc. În sistemul chinez de îngrijire naturală a sănătăţii, qi-ul ceresc se referă la aerul pe care îl respirăm, iar cel pământesc se referă la elementele nutritive pe care le primim printr-o alimentaţie corectă.
Deşi diferitele tipuri de qi au origini diferite, toate sunt esenţiale pentru viaţă şi sănătate. În plus, ele sunt complementare şi interdependente. Astfel, un prunc înzestrat cu un qi puternic are mai multă pofta de mâncare, precum şi o digestie şi o circulaţie mai bune decât un prunc care vine pe lume cu un qi slab. Însă acesta nu este decât un început promiţător. Îngrijirea sănătăţii este un proces continuu. Cel care nu are un stil de viaţă sănătos ajunge în curând să aibă probleme şi să fie copleşit de boli, chiar dacă a fost înzestrat cu un qi puternic. Invers, cel care are un stil de viaţă sănătos vede cum i se îmbunătăţeşte sănătatea şi nu are probleme chiar dacă a venit pe lume cu un qi slab. Qi-ul înnăscut este baza qi-ului dobândit, iar qi-ul dobândit este continuarea qi-ului înnăscut.
Relaţia dintre qi-ul înnăscut şi cel dobândit este exact ca aceea dintre IQ şi sârguinţă. Un IQ mare este, desigur, o adevărată binecuvântare şi e preferabil Q-ului scăzut, însă nu garantează reuşita în viaţă. Dimpotrivă, mulţi dintre oamenii de succes nu sunt neapărat extrem de inteligenţi. De fapt, ei au o inteligenţă medie, însă au realizat în viaţa lucruri mari pentru că au muncit din greu şi s-au străduit fără încetare. Istoria este plină de astfel de exemple. De pildă, Albert Einstein a fost considerat un elev mediocru.
Datorită completării aduse de qi-ul dobândit, qi-ul înnăscut continuă a crească şi să se acumuleze în corp până la pubertate. De aceea, el începe să se risipească, odată cu atingerea maturităţii sexuale. Vârsta la care începe pubertatea şi , mai ales, rata şi intensitatea acestei risipiri determina, în mare măsură, durata vieţii. E important de ştiut că, atunci când nivelul acestei energii primordiale este mult redus , întregul corp îşi pierde vitalitatea, iar sistemul imunitar slăbeşte , deschizând porţile organismului către boli şi chiar către moarte.
De asemenea, atunci când apare un blocaj pe căile pe care circulă qi-ul în corp, numite meridiane, se instalează boala. Motivul este faptul că întreaga viaţă depinde , în ultimă instanţă, de qi, iar fiecare celulă din corp îşi trage vitalitatea din el. Prin urmare blocarea sau discordanta qi-ului este considerată rădăcina multor boli. Şi aceste blocaje şi discordante sunt descrise din punctul de vedere al principiilor yin şi yang, care se manifestă în disfuncţiile organelor şi în tulburările mentale. Prin urmare, printre principalele sarcini pe care trebuie să ni le asumăm pentru a preveni îmbolnăvirea şi a ne prelungi viaţa se număra întărirea şi menţinerea qi-ului, precum şi curgerea lui lină prin corp.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă şi ştim mai multe, qi-ul yang sau energia vitală creşte, până ce ajunge la maximum, la vârsta pubertăţii sau a maturităţii. Pe parcursul vieţii câştigăm qi de tip yin şi, în acelaşi timp, pierdem lent, dar continuu qi-ul yang.
Vestea bună este ca şi după pubertate şi căsătorie energia vitală primordială mai poate fi întreţinută, compensându-se pierderea ei. De fapt, contează dacă adoptaţii un stil de viaţă sănătos sau unul nesănătos – devenind un înţelept sau o brută. Într-adevăr, modul de păstrare şi acumulare a acestei energii vitale pe parcursul vieţii este focarul atenţiei întregului sistem chinez de îngrijire naturală a sănătăţii. Aproape toate aptitudinile şi tehnicile prezentate în cartea de fata vizează acest subiect, în lipsa căruia întregul sistem este redus la zero.
Metode de întreţinere şi alimentare a qi-ului includ o dietă potrivită, odihnă, activitatea sexuală disciplinata, respiraţia reglată, exerciţii fizice de menţinere în formă şi curăţenia mediului ambiant. Astfel, energia generată de alimentaţia adecvată se întâlneşte cu cea generată de exerciţiile de respiraţie şi se acumulează în fluxul sangvin, formând energia vitală ce întreţine energia primordială cu care am venit pe lume. Tot aşa, când partenerii sexuali sănătoşi fac dragoste respectând principiile prescrise de yoga sexuală daoista, amândoi beneficiază de întrepătrunderea fluxurilor energetice în timpul actului sexual, alimentând energia primordială a corpului.
Este interesant de ştiut că acest concept biofilosofic a fost aplicat cu succes în multe alte domenii de activitate, printre care politica şi fengshui, geomanţia chineză. Astfel, când un regim sau o dinastie sunt total corupte şi se afla pe buza prăpastiei, se spune că şi-au epuizat qi-ul primordial. Când un teren de construcţie este pitoresc, deschis, cu o amplasare impunătoare şi protejat din trei părţi (în afară de intrare), maeştrii fengshui spun că are un qi puternic şi le va aduce noroc şi fericire celor care vor locui acolo.
Este de la sine înţeles că o persoană sănătoasă are un qi bogat care curge lin prin meridiane, hrănind organele interne. Aceasta abundentă a qi-ului şi curgerea lină prin trup se reflecta în fata rumena, în surplusul de energie care permite munca eficienta timp îndelungat şi în imunitatea ridicată faţă de boli. Dacă ne gândim la acestea este uşor de înţeles de ce hinduşii şi daoistii mănâncă atât de puţin şi totuşi sunt atât de plini de energie. Motivul este faptul că şi-au depozitat în mod deliberat qi-ul şi l-au protejat cu mare grijă. În consecinţă, acumularea qi-ului le oferă energia de care au nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea, fără să le mai trebuiască hrană său somn.
Descoperirea modernă ca glandele care secretă hormonul – „mama” DHEA (dehidroepiandrosteron) sunt am plasate deasupra rinichilor corespunde perfect teoriei chinezilor din vechime care afirmă că rinichii depozitează şi întreţin întreaga energie vitală yang. Prin urmare, nou descoperitul DHEA este similar cu energia vitală yang din sistemul filosofic chinez tradiţional. Cu cât cineva are mai multă energie yang, cu atât este mai sănătos şi mai viguros. În acelaşi timp, ARN-ul produs de glanda tiroidă pare să fie versiunea modernă a energiei yin din gândirea chinezilor.
Fluctuaţia nivelului qi-ului ia o întorsătură dramatică la capătul vieţii fizice. La apropierea morţii, echilibrul energiilor yin şi yang nu mai funcţionează. Ca urmare, respiraţia, spiritul şi spermă omului se risipesc. Moartea este un rezultat firesc al acestui proces de dezvoltare. Este o despărţire a trupului de spirit, a părţilor yin şi yang ale fiinţei omeneşti. Aceasta nu înseamnă neapărat sfârşitul vieţii, deoarece după moartea trupului spiritul poate supravieţui. Conceptul de spirit etern este esenţial pentru a înţelege efortul chinezilor de a atinge nemurirea, alt subiect interesant, care va fi prezentat mai târziu. Pentru cei care cred în modul de gândire chinez, unitatea omului este, prin urmare complexă, complementara şi holistica. Principiile opuse yin şi yang stau la baza acestei alcătuiri. Partea yin, care se întoarce în pământ după moarte, adică trupul, este numită în sistemul chinez de îngrijire naturală a sănătăţii waidan sau „elixirul etern”. Partea yang a făpturii, care porneşte în sus după moarte, adică sufletul, este numită neidan sau „elixirul intern”. Yin controlează ţesuturile interne şi partea interioară a trupului şi a fiecărui organ, în vreme ce yang are de-a face cu suprafaţa şi cu partea de sus a trupului şi a organelor. Astfel, yin se ocupă de sânge şi yang controlează energia, yin guvernează urinarea şi yang reglează băutul, yin se ocupă de expiraţie şi yang guvernează inspiraţia etc.
Medicina tradiţională chineză este alta aplicaţie a acestor principii. De obicei, un medic chinez foloseşte o combinaţie între teoria yin-yang şi sistemul celor cinci elemente pentru a descoperi cauzele bolilor şi a prezice evoluţia lor, precum şi pentru a formula prescripţiile corespunzătoare. Explicaţia consta în faptul că în medicină chineză tradiţională orice boală este considerată rezultatul dezechilibrului dintre yin şi yang. Prin urmare, toate descrierile şi tratamentele prescrise vizează restabilirea echilibrului yin-yang, care este cerinţa fundamentală pentru vindecare.
Într-adevăr, eforturile de a stabili echilibrul dintre om şi mediul lui ambiant sunt în centrul culturii chineze, ca şi în cel al sistemului ei de îngrijire naturală a sănătăţii. Sistemul chinez de îngrijire naturală a sănătăţii pledează pentru viaţa omului în deplină armonie cu natura şi păstrarea armoniei dintre yin şi yang. De aceea, în cadrul lui se acordă o importanţă atât de mare relaţiilor sexuale, care sunt au ar trebui să fie un exemplu clasic de echilibru yin-yang. Chinezii de odinioară susţineau că activitatea sexuală joacă un rol-cheie în circulaţia qi-ului, iar actul sexual disciplinat conform principiilor echilibrului yin-yang contribuie nemijlocit la întreţinerea şi întărirea energiei vitale a oamenilor, precum şi la armonia dintre om şi univers. Explicaţia consta în faptul că bărbatul e de natură yang, reprezentând cerul, iar femeia e de natură yin, reprezentând pământul. Astfel, contactul sexual dintre bărbat şi femeie înseamnă unirea directă şi armonia dintre yin şi yang, imaginea cerului şi pământului. Aşa a hotărât natura.
Dacă vreţi, o puteţi considera o capcană a naturii. Scopul principal al relaţiilor sexuale nu este plăcerea trupească, ci perpetuarea speciei şi prelungirea vieţii. Mai mult, cu cât este mai plăcută trăirea sexuală, cu atât sunt mai intensă echilibrul şi armonia şi cu atât mai sănătoşi vor fi ambii parteneri. Această teorie este uşor de verificat din experienţa omenească. Anchete clinice şi sociale au arătat că , pe cât este relaţia sexuală dintre soţi mai armonioasă şi mai activă, pe atât sunt ei mai sănătoşi şi trăiesc mai mult. În plus, cu cât este mai armonioasă relaţia lor sexuală, cu atât mai sănătoşi vor fi pruncii lor.
Dat fiind faptul că unitatea omului este complementara şi holistica, trinitatea spirit-minte-trup e alta piatra de temelie a sistemului chinez de îngrijire naturală a sănătăţii, precum şi a medicinei tradiţionale chineze. Prin intermediul qi-ului , aceste trei aspecte ale vieţii sunt reunite într-o cochilie complexă, în care interacţionează şi se influenţează reciproc. Astfel, nu numai starea fizică poate afecta fericirea cuiva; şi starea mentală poate influenţa sănătatea fizică. Pentru că trupul să funcţioneze optim, mintea trebuie să-i ofere sprijinul adecvat. Într-adevăr, corpul este atât de legat de minte, în cât nu pot fi tratate separat. Existenţa omului este o entitate integrată – ceea ce afectează o parte a ei afectează întregul. Mai mult, chinezii de odinioară considerau că forţa minţii este nelimitată, în vreme ce forţă trupului este limitată. În concluzie, câtă vreme mintea o doreşte, trupul va fi puternic. De aici decurge importanta cunoaşterii reale a problemelor legate de sănătate, lăsând la o parte orice motive comerciale şi politice.
Înţelegerea acestui lucru este esenţială pentru practicarea îngrijirii naturale a sănătăţii. Sănătatea este, în mare măsură, legată de efectul cumulativ al stilului de viaţă pe care îl alegem, şi nu de îngrijirile medicale sau de asigurările de sănătate, tot aşa cum învăţarea unei limbi nu depinde de memorarea regulilor, ci de obişnuinţa aplicării lor. Obişnuinţa de a gândi, de a vorbi şi de a scrie în acea limbă va face să o stăpâniţi. Puteţi să stăpâniţi la perfecţie toate regulile gramaticale ale unei limbi şi totuşi să fiţi incapabil să o vorbiţi. Tot aşa, puteţi să aveţi o asigurare de sănătate grozavă , foarte costisitoare, şi să nu fiţi deloc sănătos. Prin urmare, una dintre ideile fundamentale ale teoriei sistemului chinez de îngrijire naturală a sănătăţii este îndemânarea oamenilor să adopte un stil de viaţă sănătos din punctul de vedere al hranei, al somnului, al gândirii,exerciţiilor fizice şi al comportamentului sexual, şi aceasta cât mai devreme.
Această filosofie ne ajută să explicăm misterul faptului că mulţi chinezi se simt fericiţi, cu toate că sunt săraci de la naştere până la moarte. Se spune că Yan Hui, cel mai înzestrat discipol al lui Confucius, era mereu fericit, cu toate că adesea nu prea avea ce să mănânce. Maestrul vorbea întotdeauna despre el cu cea mai mare mândrie şi respect. Aceasta arată ca fericirea este o stare de spirit care poate – şi trebuie – să fie atinsă printr-o disciplină mentală adecvată, bazată pe cunoaşterea vieţii şi a naturii. Ea nu are nimic de a face cu realizările materiale sau bogăţia. Însă are legătură cu sănătatea.
Revenind la principiul trinităţii, constatăm că se pune accentul pe el de mii de ani în întreaga cultura chineză şi sistemul ei de îngrijire naturală a sănătăţii, în şa în Occident s-a impus de puţină vreme. A ne gândi la oameni din punctul de vedere al trinităţii este o modalitate sistematică de gândire şi de rezolvare a problemelor. Aceasta trinitate exista atât în univers, cât şi în om. Astfel trinitatea universului este formată din cer, pământ şi omenire, iar trinitatea omului este formată din minte, trup şi spirit. Aşa cum ar fi incomplet să vorbim despre univers fără să menţionăm pământul, tot aşa nu putem să vorbim despre îngrijirea sănătăţii fără să considerăm că mintea, trupul şi spiritul sunt reunite în acelaşi înveliş. Dat fiind că aceste trei aspecte ale omului sunt în strânsă legătură şi interdependenta, orice abordare separată nu poate da rezultate optime. Astfel, chinezii din vechime susţineau că, pentru a menţine trupul sănătos, trebuie să menţinem sănătos şi creierul, cu toată chimia lui complicată. Această unitate a trupului, minţii şi spiritului sta la baza teoriei şi practicii chineze a îngrijirii naturale a sănătăţii şi a vindecării prin mijloace naturale, precum şi baza medicinei tradiţionale chineze.
Acest mod de gândire nu se aplică doar la om ca întreg ; el este folosit în mod mai detaliat în activităţile acestuia. De exemplu, în relaţiile sexuale. Chinezii din vremurile vechi nu considerau că sexul este o simplă necesitate biologică, ci îl vedeau ca pe o simfonie compusă din activităţi fizice , mentale şi spirituale desfăşurate concomitent. Ei ştiau că activitatea sexuală este strâns legată de starea de bine fizică, mentală şi spirituală. Însă pentru a ne bucura de o viaţă sexuală înfloritoare, trebuie să fim sănătoşi, să avem o stare de bine şi spiritul să fie conştient. Starea de bine fizică şi emoţională măreşte vitalitatea şi întăreşte capacitatea sexuală.
Aceeaşi atitudine sistematică o au şi medicii chinezi. Atunci când prescriu un tratament pentru probleme renale, ei ţin cont şi de necesitatea de a întări splina, plămânii, inima şi ficatul. Toate aceste organe trebuie să formeze o echipă de lucru pentru ca rinichii să funcţioneze corect.
ALCHIMIA celor 5 ELEMENTE în CITIREA CHIPULUI
