Se spune că ochii sunt ferestrele sufletului. Cu toate acestea, pentru a-şi forma o idee reală despre intenţia unei persoane, conform celor relatate de doi cercetători de la UC Santa Barbara, cel mai bun loc pentru a verifica acest lucru este chiar sub ochi.
Un studiu recent dezvăluie faptul că pentru a obţine cea mai bună descriere a feţei unei persoane, trebuie să ne uităm chiar sub ochii acesteia (Concluziile cercetătorilor Miguel Eckstein şi Peterson Matt sunt publicate în „Proceedings of the National Academy of Sciences”).
Acestea sunt zonele unui chip pe care le-au analizat mai întâi, de regulă, fiecare dintre cei 50 de participanţi atunci când au încercat să identifice chipurile unor oameni celebri.
„E destul de rapid, nu presupune efort. Nu suntem cu adevărat conştienţi de ceea ce facem”, a declarat Miguel Eckstein, profesor de psihologie în cadrul Departamentului de Științe Psihologice şi ale Creierului. Folosind un semn pentru ochi şi mai mult de 100 de fotografii aparţinând feţelor şi participanţilor, Eckstein şi asistentul său, Peterson, care este absolvent în cercetare, au urmărit privirea participanţilor incluşi în experiment pentru a determina unde se uitau aceştia în momentul decisiv în care trebuiau să identifice identitatea unei persoane, sexul acesteia şi starea emoţională.
„Primul loc în care se uită majoritatea oamenilor se află undeva la mijloc, chiar sub ochi”, a afirmat Eckstein. Un posibil motiv ar putea fi faptul că suntem pregătiţi încă din tinereţe să ne uităm acolo, deoarece în unele culturi aşa se consideră că este politicos. Sau pentru că acest loc ne permite să ne dăm seama asupra cărui lucru este concentrată persoana respectivă.
Cu toate acestea, ipoteza lui Peterson şi Eckstein susţine că în ciuda faptului că această privire durează doar 250 milisecunde, că punctul asupra căruia ne focalizăm atenţia este relativ lipsit de caracteristici şi că de obicei nu suntem conştienţi că facem acest lucru, creierul de fapt realizează calcule sofisticate pentru a planifica o mişcare a ochilor care să ne asigure cea mai mare acurateţe atunci când îndeplinim sarcini importante din punct de vedere evolutiv pentru a determina dacă o luăm la fugă, ne luptăm sau ne îndrăgostim la prima vedere.
„Când analizăm o scenă sau faţa unei persoane, nu folosim doar informaţiile care se află chiar în faţa noastră”, a afirmat Peterson. Locul în care ţintim cu privirea corespunde celei mai mari rezoluţii a ochiului şi anume foveei, o depresie uşoară a retinei localizată în partea posterioară a ochiului în timp ce regiunile din jurul zonei foveale, cele periferice, permit accesul la mai puţine detalii spaţiale.
Cu toate acestea, în conformitate cu Peterson, la distanţa pe care o menţinem în timpul unei conversaţii, feţele au tendinţa de a cuprinde o arie mai mare a câmpului vizual. Există informaţii care urmează să fie acumulate, nu doar cu ajutorul ochilor, dar de asemenea folosindu-ne de caracteristici ale nasului sau gurii. Dar când participanţii au fost îndrumaţi să încerce să determine identitatea, sexul şi emoţiile persoanelor din fotografii uitându-se în altă parte, de exemplu la frunte sau la gură, participanţii nu au reuşit să o facă atât de bine ca şi atunci când au avut posibilitatea să se uite în apropierea ochilor.
Prin folosirea unui algoritm sofisticat care imită detaliile diferite ale prelucrării umane de-a lungul câmpului vizual şi care integrează toate informaţiile pentru a lua decizii, Peterson şi Eckstein au reuşit să aprecieze care ar fi cel mai bun loc de la nivelul feţei pe care trebuie să îl analizăm pentru a căuta fiecare dintre aceste atribuţii perceptive. Ei au descoperit că aceste locuri prezise au variat moderat în timpul atribuţiilor şi au corespuns îndeaproape cu locurile în care s-au uitat oamenii de fapt.
Cel mai potrivit loc în care ne putem uita – cel puţin în cazul celor trei sarcini importante care au fost investigate: identitatea, emoţia şi sexul – este chiar sub ochi, deoarece ne permite să citim informaţii legate de cât mai multe caracteristici ale feţei cu putinţă, afirmă oamenii de ştiinţă.
„Sistemul vizual este expert în punerea laolaltă a tuturor bucăţilor de informaţie culese de la nivelul feţei şi în combinarea acestora într-un mod statistic pentru a lua o hotărâre cu privire la orice activitate pe care o îndeplinim”, a afirmat Eckstein. Regiunea din jurul ochilor conţine câteva informaţii importante care necesită prelucrarea de înaltă rezoluţie care are loc în apropierea foveei, în timp ce caracteristici cum ar fi cele ale gurii sunt mai mari şi pot fi citite fără o privire directă.
Studiul demonstrează că abilitatea de a învăţa mişcarea rapidă optimă a ochilor necesară pentru îndeplinirea sarcinilor perceptuale evolutive importante este înnăscută la om. Cu toate acestea acesta nu este neapărat un comportament consecvent pentru toată lumea, afirmă oamenii de ştiinţă. Laboratorul lui Eckstein este în prezent implicat în studierea unui subgrup mic de oameni care nu privesc chiar sub ochi pentru a identifica o persoană. Alţi cercetători au arătat că populaţia din Asia de Est de exemplu are tendinţa de a se uita undeva mai jos la nivelul feţei pentru a identifica faţa unei persoane.
Cercetările efectuate de Peterson şi Eckstein au condus la crearea unor noi algoritmi sofisticaţi pentru a stabili modele optime ale privirii atunci când privim feţele umane. Algoritmii ar putea fi utilizaţi pentru a oferi o perspectivă în afecţiuni cum ar fi schizofrenia şi autismul, care sunt asociate cu modele neobişnuite sau cu prosopagnozia, un sindrom care afectează capacitatea unei persoane de a recunoaşte caracteristicele faciale.
TEHNICI DE CITIRE A CHIPULUI
