Din raionul în care te afli, în băcănia unchiului tău, îl urmăreşti cum se ocupă de clienţi. Poate marca preţurile şi da indicaţii în acelaşi timp; tu abia reuşeşti să ţii evidența produselor pe care ai ataşat etichete cu preţurile. Mintea tinde să-ţi rătăcească şi te trezeşti în mijlocul magazinului, cu aparatul de marcat preţuri în gol,către rândurile de conserve. Mamele îşi trag copiii curioşi de lângă ele, şoptindu-le să tacă. Ori de câte ori te întreabă vreun client câte ceva, încerci să nu spui vreo prostie. În ultimul timp, o mulţime de puşti te-au întrebat unde ţineţi hamburgerii, împreună cu şunca sau burgerii. Le-ai răspuns că sunt împreună cu celelalte alimente congelate şi că nu crezi să aibă şuncă în ei. Copiii au râs, probabil le-ai dat un răspuns greşit.
Ciudăţeniile pot fi semnul nespecific al unei tulburări psihice. Oamenii te vor considera ciudat dacă vorbeşti singur şi auzi voci, dacă intri în panică în mijlocul mulţimii sau dacă începi să plângi din nimic, cu excepţia cazului în care te cunosc şi îşi dau seama că ai halucinaţii, atacuri de panică sau depresie. Acest capitol se referă la un aspect al bizareriilor care este mult mai greu de explicat sau de înţeles : multora din cei care suferă de tulburări psihice cronice, cum ar fi autismul şi schizofrenia, le este foarte greu să comunice cu ceilalţi în mod normal. Le este greu să se uite în ochii celorlalţi, să le fie invadat spaţiul personal sau să converseze cu ceilalţi.
Schizofrenia este definită în primul rând de simptomele de psihoză, mai ales halucinaţii şi deliruri. Indivizii cu schizofrenie au adesea şi ceea ce psihiatrii numesc simptome negative sau simptom de deficit. Simptomele negative sunt definite că absenţa unor anumite trăsături ce apar în mod obişnuit, cum ar fi evitarea relaţiilor sociale, apatia, igiena redusă, reacţii afective diminuate şi deficienţe subtile de raţionament. Deficienţele de raţionament, sau deficienţele cognitive sunt probleme de gândire abstractă, rezolvare de probleme şi menţinerea concentrării.
Dacă ai simptome negative de schizofrenie, situaţie întâlnită la o treime din cei diagnosticaţi, îţi petreci prea mare parte din zi stând singur, fără să te mai atragă ceva în jurul tău. Unii cred că eşti deprimat, dar tu nu eşti trist, ci dezinteresat. Îţi vine greu să îi înţelegi pe ceilalţi. Acorzi mai puţină atenţie decât de obicei felului cum te îngrijeşti şi cum te îmbraci. Este posibil să îţi piepteni părul într-un mod bizar, sau pur şi simplu să îl neglijezi, iar hainele nu ţi se potrivesc. Din cauza acelor simptome subtile, şi nu a halucinaţiilor şi delirurilor, este dificil pentru cei cu schizofrenie să obţină şi să păstreze o slujbă, să-şi facă prieteni sau să iasă cu cineva.
În trecut, spitalele psihitrice erau pline de pacienţi cu simptome negative ale schizofreniei. Cei care veneau în vizită la spital pentru prima oară se întrebau pe bună dreptate de ce toţi arată ca nişte zombii. Noua generaţie de medicamente antipsihotice şi programele de reabilitare au îmbunătățit tratarea simptomelor negative şi au făcut posibil ca mulţi dintre pacienţi să fie externaţi şi să fie din nou activi.
Aproape un sfert din cei cu schizofrenie au posturi şi mişcări caracteristice, pe care doctorii le numesc mişcări posturale sau stereotipe. Spre exemplu un individ poate megre cu braţul drept ridicat deasupra capului, sau se bate pe braţ în mod repetat, în timp ce vorbeşte. Un pacient care are astfel de mişcări neobişnuite nu realizează ce face, dar pentru ceilalţi ele sunt evidente şi contribuie la impresia de bizarerie.
Psihologii recunosc două tulburări de personalitate caracterizate de moduri ciudate de a vedea lumea şi de a interacţiona cu ceilalţi. Tulburările de personalitate sunt definite ca stiluri îndelungate şi inadecvate, ce nu sunt produse de o altă tulburare psihică. Oamenii cu tulburări de personalitate schizotipală nu au halucinaţii şi deliruri, dar au trăsături asemănătoare cu cele întâlnite în schizofrenie.
Dacă ai tulburări de personlitate schizotipală, tinzi să ai interese şi convingeri ciudate, experienţe perceptuale neobişnuite, reacţii afective neobişnuite, suspiciune generală şi o dificultate în a închega prietenii. Tinzi să fii singuratic, probabil datorită faptului că ceilalţi te consideră ciudat. Femeia de pe stradă care poartă aceeaşi rochie şifonată în fiecare zi şi care nu ia nicio decizie fără să-şi consulte tabla de Ouija are probabil o tulburare de personalitate schizotipală. Aproape 1% din oameni au acest tip de personalitate, iar unii dintre aceştia fac la un moment dat schizofrenie, care este probabil înrudită genetic. Medicamentele antipsihotice, care reprezintă tratamentul pentru psihoză, pot ajuta şi la diminuarea preocupărilor neobişnuite şi a experienţelor perceptive ale acestei tulburări de personalitate, dacă este considerată supărătoare.
Pe de altă parte, dacă ai tulburare de personalitate schizoidă, evitarea celorlalţi provine din lipsa ta de interes de a relaţiona cu ei. Îţi vezi de ale tale de unul singur, fără să-ţi pese de părerile celorlalţi.Persoana cu tulburare de personalitate schizoidă locuieşte probabil cu părinţii, chiar dacă este adultă, şi lucrează într-o magazie sau birou izolat, unde nu trebuie să intre în contact cu clienţii sau cu colegii de serviciu. Personalitatea schizoidă este întâltnită la 1% din populaţie. Nu se cunoaşte niciun tratament pentru acest stil de personalitate, iar cei mai mulţi dintre indivizii cu acest tip de personalitate nu caută tratament. Dacă o ai, eşti fericit atunci când eşti lăsat în pace.
Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată, încă din stadiul de bebeluş, de dificultatea de a comunica şi a avea relaţii. 1% dintre copii suferă de autism, sau probabil de 5 ori mai mulţi dacă includem şi tulburările, mai puţin grave, de dezvoltare interpersonală (cum ar fi sindromul Asperger). De la o vârstă îţi este dificil, dacă nu imposibil să comunici verbal sau prin gesturi, să reacţionezi afectiv sau să te implici în activităţi de joacă. Te fixezi asupra unor obiecte şi interese, ai obiceiuri şi mişcări neobişnuite şi rigide. Ai mari probleme de învăţare. În cele mai multe cazuri, eşti considerat mai degrabă ca având un handicap grav decât o ciudăţenie.
Tulburarea Asperger este o formă de autism mult mai funcţională şi este denumită după primul medic care a descris această boală. Dacă ai sindrom Asperger, nu ai probleme de limbaj sau învăţare, dar îţi este dificil să relaţionezi cu ceilalţi. Nu percepi indiciile sociale şi nu apreciezi corect intenţiile, disconfortul sau nevoile celorlalţi. Spre exemplu, nu realizezi că persoană cu care vorbeşti încearcă să pună punct în mod potiticos conversaţiei. Tinzi sa fii prolix, să vorbeşti tare şi fără intonaţie şi pe lângă subiect. Nu te uiţi în ochii celorlalţi, ai posturi şi mers ciudat. Te îmbraci ciudat şi ai obiceiuri ciudate. Nu arăţi niciun interes pentru trăirile emoţionale ale celorlalţi şi nu le conştientizezi. Înveţi să spui „mulţumesc” şi „scuză-mă”, dar foloseşti expresiile în mod automat, fără să-ţi dai seama de ce ar trebui să fii recunoscător sau să-ţi pară rău într-o situaţie anume.
Ca şi în autism, eşti înclinat să ai preocupări, interese şi obiceiuri fixe. De exemplu poţi fi obsedat de dinaozauri şi de numărul exact de oase pe care-l are fiecare specie în parte. Am avut un pacient care era obsedat să scrie o istorie detaliată a vieţii sale, inclusiv fiecare detaliu lumesc al fiecărei zile în parte. Scria în fiecare zi pagini întregi, dar nu părea să reuşească vreodată să ajungă la momentul prezent. Unii indivizi cu sindrom Asperger au talente remarcabile pentru desenele de precizie, calculele instant sau au memorie fotografică. De asemenea, poţi fi rigid în ceea ce priveşte obiceiurile şi eşti înclinat să-ţi pierzi cumpătul dacă îţi este dată peste cap rutina, sau atunci când eşti înţeles greşit. Nu îţi dai seama că modul în care te porţi îi poate tulbura pe ceilalţi.
Prelevanța tulburării Asperger nu este bine cunoscută, deoarece indivizii aceştia sunt percepuţi adesea că fiind ciudaţi, şi nu având o tulburare psihică, şi nu ajung să fie evaluaţi de un specialist. Atunci când au fost consultaţi de un specialist în sănătate mentală, au fost diagnosticaţi, adesea în mod greşit, cu tulburare de personalitate schizoidă.
Dacă cineva la care ţii are simptome negative de schizofrenie, trăsături de personalitate schizotipală sau autism, probabil nu îl vezi că pe o persoană ciudată. Te gândeşti că are propriile lui moduri distincte de a gândi şi de a se comporta, iar pentru tine au sens, chiar dacă ceilalţi le consideră ciudate. Dacă te simţi stânjenit mai ales în public de comportamentul celui drag, poate fi din cauză că simţi că se reflectă asupra ta. Mulţi oameni nu înţeleg handicapul din care provine acest comportament neobişnuit. În general, este bine să-l încurajezi pe cel drag să se conformeze acelor aşteptări sociale pe care le consideră rezonabile,cum ar fi să se îmbrace cu lucruri curate înainte de a iesi din casă, şi să fii înţelegător şi indiferent faţă de alte purtări pe care nu le poate controla, cum ar fi ticurile frecvente. Persoanele străine te vor urma şi vor fi mai puţin stângace şi îngrijorate , dacă le dai impresia că nu e nimic ieşit din comun. Ţine minte că cei mai mulţi oameni au foarte puține cunoștințe despre tulburările psihice.
